24 ianuarie - Amfiteatru ECOLOGICA – ora 12 – Examen GCSA
Referintele academice.
De ce trebuie sa facem referinte? 1. Pentru ca tot ceea ce este fara referinte este ori cunoastere comuna, ori ceva care ne apartine. 2. Prin faptul ca citam/facem referinta, dovedim ca stim mai multe in domeniul nostru (stapanim materia, suntem compententi). De obicei sunt citati clasicii dar si autorii care au ceva de spus despre ceea ce este in discutie. Exista o literatura relevanta pentru orice tema de cercetare, aceasta trebuie citata.
Referinta = parafrazare, citare - in ambele cazuri, trebuie sa dau din text o trimitere; ansamblul compus din parafraza sau citat + nota de subsol sau ceea ce scriem in paranteza.
Exista mai multe sisteme de a face referinte dar cele mai folosite sunt acestea:
• Referinta in text – intre paranteze (Weber 2001, pagina 73)
• Nota de subsol (Weber 2001, pagina 73)
La sfarsitul lucrarii trebuie sa avem bibliografie. Referintele si bibliografia sunt complementare, impreuna construiesc aparatul necesar unei lucrari stiintifice.
Exista 2 moduri de a cita:
1. In text – in propozitia mea
2. Prin indentare – izolez un paragraf, ii pun fonturi mai mici (+ nota de subsol la final)
Este bine ca ceea ce citez sa fie cat mai scurt si mai esential => suprim o parte din text cu (...).
“Problema este bla bla” => Weber considera ca “[p]roblema este bla bla”
Cum introduc un citat? Verbe: considera, sustine, observa etc.
Referita contine numele de familie al autorului si initiala/intialele, anul, pagina/paginile.
In bibliografie scriem totul despre o carte – autor, lucrare, cuvanta inainte, prefata, traducator(i), controlul traducerii, locul aparitiei, editura, anul aparitiei, pagina. Bibliografia se scrie la final.
Sursele electronice se citeaza astfel: Numele, http://....html, data accesarii (ex: ONU, http://onu.com/rights/...html, 20.10.1991)
Bibliografia se aranjeaza alfabetic.
In situatia in care sunt mai multi autori, de obicei unul este autorul principal numele et.al., referinta.
In cazul in care avem un coordonator, nu un autor -> Numele Coord.
Nu facem un amalgam de autori, trebuie sa ii alegem pe cei care au afinitati.
Putem da un motto.
Daca o singura idee este exprimata de mai multi autori: Ex: Popper 1993, Hayek 2002
Cand e vorba de un articol, paginile se noteaza la bibliografie. Numele, nr revistei, anul, nr paginilor.
Se afișează postările cu eticheta G.C.S.A. Seminar. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta G.C.S.A. Seminar. Afișați toate postările
10 ianuarie 2011
13 decembrie 2010
GCSA Seminar 4
PARAFRAZE
Scrierea academica presupune parafrazare deoarece nu putem cita pasaje intregi. Pentru orice idee care nu este cunoastere comuna, trebuie sa indicam sursa pentru a nu fi acuzati de plagiat.
Plagiat = nu este ceva delizoriu; a copia cuvant cu cuvant sau aproape cuvant cu cuvant;
Leszek Kolakowski – “Principalele curente ale marxismului”
Textul: De ce o ideologie are intotdeauna dreptate?
“Ideologia este un cadru de semnificatie atotcuprinzator care este imun fata de fapta.” => Realitatea nu conteaza in fata ideologiei. Ideologia are o pondere mult mai mare decat faptele.
“Daca eu hotarasc, despre intreaga istorie a omenirii, ca este o serie de episoade ale luptei de clasa si ca toate aspiratiile si actiunile omenesti trebuie explicate in termenii acestei lupte, atunci cu niciun chip acest principiu nu poate fi combatut cu argumente. Toate lucrurile din lumea empirica sunt legate intr-un fel sau altul intre ele asa ca, odata ce am stabilit ca interesele de clasa acopera toate aspectele vietii sociale, nu mai trebuie sa ne stoarcem imaginatia in mod excesiv pentru a gasi confirmarea filosofiei marxiste a istoriei in orice eveniment cu putinta.”
Exemplu’ parafraza buna: “Daca un ideolog declara ca toata istoria lumii se reduce la lupta de clasa, care explica tot ceea ce se intampla in viata omului si toate scopurile actiunilor omenesti, orice argument contrar devine lipsit de sens. Daca interesele de clasa sunt absolutizate ideologic, pe fondul doctrinei deterministe a marxismului, orice eveniment real va trebui in mod obligatoriu sa confirme reductia istoriei la conflictele de clasa. ”
Parafraza mea: In cazul in care o anumita ideologie explica prin prisma luptelor de clasa istoria omenirii, acest conflict fiind catalizatorul tuturor actiunilor omenesti si sensul actiunilor umane, nu poate exista un contra-argument potrivnic teoriei. Astfel, daca toate lucrurile care tin de cunoasterea comuna sunt interdependente, individul nu-si va mai pune problema de a verifica teoria marxista in evenimente reale deoarece lupta de clasa ideologic pare sa fie ceea ce explica toate fenomenele si procesele sociale.
“Atractivitatea intelectuala a unei ideologii cu pretentii universaliste rezida tocmai in faptul ca este atat de simpla. Odata ce ai invatat-o, orice lucru capata un sens si te trezesti fericitul posesor al unei chei care descuie toate secretele lumii.”
Parafraza mea: O ideologie care se doreste a fi universalista transmite prin simplitate atractivitate intelectuala. De indata ce devine o doctrina ea explica orice lucru din cunoasterea comuna oferindu-i celui indoctrinat un sens petru orice mister.
Scrierea academica presupune parafrazare deoarece nu putem cita pasaje intregi. Pentru orice idee care nu este cunoastere comuna, trebuie sa indicam sursa pentru a nu fi acuzati de plagiat.
Plagiat = nu este ceva delizoriu; a copia cuvant cu cuvant sau aproape cuvant cu cuvant;
Leszek Kolakowski – “Principalele curente ale marxismului”
Textul: De ce o ideologie are intotdeauna dreptate?
“Ideologia este un cadru de semnificatie atotcuprinzator care este imun fata de fapta.” => Realitatea nu conteaza in fata ideologiei. Ideologia are o pondere mult mai mare decat faptele.
“Daca eu hotarasc, despre intreaga istorie a omenirii, ca este o serie de episoade ale luptei de clasa si ca toate aspiratiile si actiunile omenesti trebuie explicate in termenii acestei lupte, atunci cu niciun chip acest principiu nu poate fi combatut cu argumente. Toate lucrurile din lumea empirica sunt legate intr-un fel sau altul intre ele asa ca, odata ce am stabilit ca interesele de clasa acopera toate aspectele vietii sociale, nu mai trebuie sa ne stoarcem imaginatia in mod excesiv pentru a gasi confirmarea filosofiei marxiste a istoriei in orice eveniment cu putinta.”
Exemplu’ parafraza buna: “Daca un ideolog declara ca toata istoria lumii se reduce la lupta de clasa, care explica tot ceea ce se intampla in viata omului si toate scopurile actiunilor omenesti, orice argument contrar devine lipsit de sens. Daca interesele de clasa sunt absolutizate ideologic, pe fondul doctrinei deterministe a marxismului, orice eveniment real va trebui in mod obligatoriu sa confirme reductia istoriei la conflictele de clasa. ”
Parafraza mea: In cazul in care o anumita ideologie explica prin prisma luptelor de clasa istoria omenirii, acest conflict fiind catalizatorul tuturor actiunilor omenesti si sensul actiunilor umane, nu poate exista un contra-argument potrivnic teoriei. Astfel, daca toate lucrurile care tin de cunoasterea comuna sunt interdependente, individul nu-si va mai pune problema de a verifica teoria marxista in evenimente reale deoarece lupta de clasa ideologic pare sa fie ceea ce explica toate fenomenele si procesele sociale.
“Atractivitatea intelectuala a unei ideologii cu pretentii universaliste rezida tocmai in faptul ca este atat de simpla. Odata ce ai invatat-o, orice lucru capata un sens si te trezesti fericitul posesor al unei chei care descuie toate secretele lumii.”
Parafraza mea: O ideologie care se doreste a fi universalista transmite prin simplitate atractivitate intelectuala. De indata ce devine o doctrina ea explica orice lucru din cunoasterea comuna oferindu-i celui indoctrinat un sens petru orice mister.
03 decembrie 2010
G.C.S.A. Seminar 3
The Theory of Complex Phenomena – F.A. Hayek (economist si filosof austriac)
In textul despre Teoria Fenomenelor Complexe, Hayek critica perspectiva asupra stiintelor sociale care reduce explicatia actiunilor umane la o explicatie similara cu cea din stiintele naturale.
Argument: Fenomenele sociale sunt mult mai complexe decat fenomenele fizice, chimice, biologice si nu pot fi la ferl de predictibile.
Exemplu:
• Fizica: miscarea unui corp in anumite conditii date se bazeaza pe cateva variabile, deci poate fi prezis.
• Stiinte sociale: miscarea unui coleg in pauza nu poate fi prezisa din cauza faptului ca exista prea multe variabile
Hayek afirma ca cercetarea stiintifica incepe de la uimirea in fata naturii sau in fata evenimentelor sociale si nu incepe de la nevoile practice ale omului.
[Fondatorul tuturor stiintelor europene este acelasi ca si al filosofiei, Aristotel.]
Dupa uimire apare formularea unor intrebari care presupun formarea unor ipoteze provizorii cu privire la eveniment.
Hayek considera ca in absenta unor intrebari clare nu ne putem folosi intelectul/nu putem gandi in mod clar.
Tot el spune ca simpla culegere a datelor nu ne poate conduce la cercetare stiintifica (aceasi perspectiva ca si a lui Popper). Mai inainte de a aduna date, trebuie sa ne intereseze o problema care va determina interesul nostru pentru anumite date si nu pentru altele => Formularea problemelor determina selectia datelor.
Hayek considera ca intrebarile apar atunci cand sesizam anumite regularitati in ordinea evenimentelor si ca mintile noastre sunt facute astfel incat, atunci cand observam o regularitate in diversitate, suspectam prezenta unui agent, iar apoi incepem sa ne dorim sa identificam acel agent. => mintea noastra are dorinta de a cunoaste cauzele care duc la aparitia succesiva a regularitatilor naturii.
Exista regularitati si in comportamentul uman.
Hayek afirma ca in natura, regularitatile sunt recunoscute intuitiv; cu ajutorul simturilor intuim ca un anumit fenomen seamana cu altul din trecut. PATTERN-ul (model) – il detectam cu simturile => auzim, vedem cu simturile si determinam acel model/pattern (nu il determinam folosindu-ne intelectul)
Cand incepe activitatea intelectuala?
Incepe din momentul in care devenim curiosi si vrem sa aflam cauzele aparitiei unui pattern, cand nu ne multumeste doar sa constatam.
Pentru a vorbi despre stiinta, Hayek afirma ca nu este suficient sa ne explicam de ce apare mereu acelasi pattern in anumite conditii ci trebuie sa oferim si predictii legate de reaparitia sa in conditii similare.
Hayek face o distinctie importanta intre predictii generale (o clasa de evenimente) si predictii particulare (vizeaza aparitia unui anumit eveniment particular).
Aceasta distinctie este foarte importanta in stiintele sociale care se ocupa de fenomene complexe fata de stiintele naturii care se ocupa de fenomene simple (care pot fi reconstruite structural printr-un numar mai mic de variabile). Ex: un astronom, pe baza variabilelor, poate oferi o predictie particulara cu privire la miscarea unui corp ceresc.
Hayek considera ca nu se pot construi predictii particulare in stiintele sociale pentru ca avem prea multe variabile pe care nu le putem controla.
Descrierea pattern-ului care apare in in stiintele naturii foloseste un numar mic de variabile.
Descrierea fenomenelor non-fizice trebuie sa recurga la un numar mai mare de variabile => numim aceste fenomene: fenomene complexe.
In stiintele sociale, nu putem determina manifestari particulare ale unui fenomen complex. Nu putem construi predictii particulare.
Pe baza unui pattern recunoscut de o stiinta sociala, sociologii nu vor putea determina caracteristicile unui anumit eveniment particular.
Hayek spune ca statistica nu ne ajuta. Statistica nu poate constribui in mare masura pentru ca metoda statisticii consta, in principal, in diminuarea complexitatii si in tratarea izolata a elementelor ca si cum nu ar fi interconectate. Statistica nu poate oferi informatii despre frecventa cu care apar impreuna anumite proprietati ale unor structuri complexe.
Ex: membri unor specii de org.,omul, cainele
Hayek afirma ca statistica nu ne poate ajuta sa descriem structura propriu-zisa a elementelor ci doar ne permite sa organizam date cu privire la comportamentul sau reactiile acestei structuri la anumite evenimente => STATISTICA ARE LIMITE; nu putem construi predictii particulare.
Pe baza unor predictii generale se pot construi teorii generale care nu permit predictii particulare. (nici in stiintele naturii nu se poate altfel)
Pe baza unui mecanism de reduplicare cu variatii transmisibile si pe baza selectiei competitive se vor produce structuri mai bine adaptate la mediu si mai bine adaptate unele fata de altele.
Hayek spune ca teoria nu va putea permite de multe ori predictii exacte despre ce se va intampla intr-un caz particular. De exemplu, daca vor aparea in viitor o rasa de caini vorbitori sau oameni care vor zbura. Cu atat mai putin este posibil sa exista predictii exacte despre cazuri particulare in stiintele sociale.
In stiintele sociale, evenimentele depind de multe circumstante concrete incat este iluzoriu sa ne inchipuim ca le vom anticipa exact prin predictii particulare (ex: in economie).
Teoria economiei nu face decat sa descrie tipuri de pattern-uri care vor aparea daca vor fi satisfacute anumite conditii generale, dar aceste descrieri nu pot fi niciodata traduse in predictii particulare => economia este stiinta predictiilor generale.
Stiintele sociale sunt incapabile sa ofere predictii particulare.
Concluziile lui hayek legate de incapacitatea stiintelor sociale de a oferi preditii au 3 aspecte:
1. Ambiguitatea determinismului
2. Ambiguitatea relativismului
3. Importanta ignorantei noastre
Desfasurat:
1. Ambiguitatea determinismului
Determinism = curent filosofic care are trasatura ca necesitatea este conceptul absolut => nu exista libertate, exista destin; totul este predestinat.
Anti-deterministii admit ideea de libertate, liber-arbitru
Fiindca nu putem oferi preditii partiulare exacte, determinismul general nu poate exista.
2. Ambiguitatea relativismului
Hayek -> Dupa ce am acceptat ca Teoria Evolutionista a lui Darwin este doar o teorie generala a evolutiei si nu ne permite control asupra cazurilor particulare, nu putem fi de acord nici cu o etica evolutionista care ar sustine ca toate valorile noastre culturale si morale se schimba in functie de un anumit context.
Relativitatea culturala si morala sustine ca valorile culturale si morale se schimba in functie de context.
Nici o etica evolutionista nu poate fi sustinuta, nu putem controla cazurile particulare.
Nu putem indica cu precizie care e contextul care a produs valorile existente si de aceea nici nu putem sa precizam ce ar deveni valorile noastre in conditii istorice si culturale diefrite.
3. Importanta ignorantei noastre
Cu cat cunoasterea noastra asupra lumii este mai vasta, cu atat devenim mai constienti de ceea ce nu stim, adica de ignoranta noastra.
Constiinta asupra ignorantei noastre trebuie sa ne conduca la stabilirea unor scopuri mai limitate ale cercetarii, mai ales in stiintele care trateaza fenomenele complexe si care nu pot sa ofere predictii particulare ci doar sa explice aparitia generica a unor pattern-uri.
Trebuie sa renuntam la credinta naiva ca putem descopri regularitati simple intre toate fenomenele, mai ales cand vorbim de fenomene complexe care privesc viata, munca, societatea.
Pozitia lui Hayek este polemica cu cei care considera ca pot explica tot (ex: Marx)
Hayek nu este in favoarea operarii cu legi sau a ideii ca putem avea legi in stiintele sociale.
Legile sunt relatii de tip cauzal.
Hayek considera ca desi legile sunt utile in fizica (unde gasim un numar mic de variabile), in stiintele care au ca subiect fenomenele complexe, ele sunt daunatoare.
Hayek este un autor liberal, se opune determinsmului marxist.
In textul despre Teoria Fenomenelor Complexe, Hayek critica perspectiva asupra stiintelor sociale care reduce explicatia actiunilor umane la o explicatie similara cu cea din stiintele naturale.
Argument: Fenomenele sociale sunt mult mai complexe decat fenomenele fizice, chimice, biologice si nu pot fi la ferl de predictibile.
Exemplu:
• Fizica: miscarea unui corp in anumite conditii date se bazeaza pe cateva variabile, deci poate fi prezis.
• Stiinte sociale: miscarea unui coleg in pauza nu poate fi prezisa din cauza faptului ca exista prea multe variabile
Hayek afirma ca cercetarea stiintifica incepe de la uimirea in fata naturii sau in fata evenimentelor sociale si nu incepe de la nevoile practice ale omului.
[Fondatorul tuturor stiintelor europene este acelasi ca si al filosofiei, Aristotel.]
Dupa uimire apare formularea unor intrebari care presupun formarea unor ipoteze provizorii cu privire la eveniment.
Hayek considera ca in absenta unor intrebari clare nu ne putem folosi intelectul/nu putem gandi in mod clar.
Tot el spune ca simpla culegere a datelor nu ne poate conduce la cercetare stiintifica (aceasi perspectiva ca si a lui Popper). Mai inainte de a aduna date, trebuie sa ne intereseze o problema care va determina interesul nostru pentru anumite date si nu pentru altele => Formularea problemelor determina selectia datelor.
Hayek considera ca intrebarile apar atunci cand sesizam anumite regularitati in ordinea evenimentelor si ca mintile noastre sunt facute astfel incat, atunci cand observam o regularitate in diversitate, suspectam prezenta unui agent, iar apoi incepem sa ne dorim sa identificam acel agent. => mintea noastra are dorinta de a cunoaste cauzele care duc la aparitia succesiva a regularitatilor naturii.
Exista regularitati si in comportamentul uman.
Hayek afirma ca in natura, regularitatile sunt recunoscute intuitiv; cu ajutorul simturilor intuim ca un anumit fenomen seamana cu altul din trecut. PATTERN-ul (model) – il detectam cu simturile => auzim, vedem cu simturile si determinam acel model/pattern (nu il determinam folosindu-ne intelectul)
Cand incepe activitatea intelectuala?
Incepe din momentul in care devenim curiosi si vrem sa aflam cauzele aparitiei unui pattern, cand nu ne multumeste doar sa constatam.
Pentru a vorbi despre stiinta, Hayek afirma ca nu este suficient sa ne explicam de ce apare mereu acelasi pattern in anumite conditii ci trebuie sa oferim si predictii legate de reaparitia sa in conditii similare.
Hayek face o distinctie importanta intre predictii generale (o clasa de evenimente) si predictii particulare (vizeaza aparitia unui anumit eveniment particular).
Aceasta distinctie este foarte importanta in stiintele sociale care se ocupa de fenomene complexe fata de stiintele naturii care se ocupa de fenomene simple (care pot fi reconstruite structural printr-un numar mai mic de variabile). Ex: un astronom, pe baza variabilelor, poate oferi o predictie particulara cu privire la miscarea unui corp ceresc.
Hayek considera ca nu se pot construi predictii particulare in stiintele sociale pentru ca avem prea multe variabile pe care nu le putem controla.
Descrierea pattern-ului care apare in in stiintele naturii foloseste un numar mic de variabile.
Descrierea fenomenelor non-fizice trebuie sa recurga la un numar mai mare de variabile => numim aceste fenomene: fenomene complexe.
In stiintele sociale, nu putem determina manifestari particulare ale unui fenomen complex. Nu putem construi predictii particulare.
Pe baza unui pattern recunoscut de o stiinta sociala, sociologii nu vor putea determina caracteristicile unui anumit eveniment particular.
Hayek spune ca statistica nu ne ajuta. Statistica nu poate constribui in mare masura pentru ca metoda statisticii consta, in principal, in diminuarea complexitatii si in tratarea izolata a elementelor ca si cum nu ar fi interconectate. Statistica nu poate oferi informatii despre frecventa cu care apar impreuna anumite proprietati ale unor structuri complexe.
Ex: membri unor specii de org.,omul, cainele
Hayek afirma ca statistica nu ne poate ajuta sa descriem structura propriu-zisa a elementelor ci doar ne permite sa organizam date cu privire la comportamentul sau reactiile acestei structuri la anumite evenimente => STATISTICA ARE LIMITE; nu putem construi predictii particulare.
Pe baza unor predictii generale se pot construi teorii generale care nu permit predictii particulare. (nici in stiintele naturii nu se poate altfel)
Pe baza unui mecanism de reduplicare cu variatii transmisibile si pe baza selectiei competitive se vor produce structuri mai bine adaptate la mediu si mai bine adaptate unele fata de altele.
Hayek spune ca teoria nu va putea permite de multe ori predictii exacte despre ce se va intampla intr-un caz particular. De exemplu, daca vor aparea in viitor o rasa de caini vorbitori sau oameni care vor zbura. Cu atat mai putin este posibil sa exista predictii exacte despre cazuri particulare in stiintele sociale.
In stiintele sociale, evenimentele depind de multe circumstante concrete incat este iluzoriu sa ne inchipuim ca le vom anticipa exact prin predictii particulare (ex: in economie).
Teoria economiei nu face decat sa descrie tipuri de pattern-uri care vor aparea daca vor fi satisfacute anumite conditii generale, dar aceste descrieri nu pot fi niciodata traduse in predictii particulare => economia este stiinta predictiilor generale.
Stiintele sociale sunt incapabile sa ofere predictii particulare.
Concluziile lui hayek legate de incapacitatea stiintelor sociale de a oferi preditii au 3 aspecte:
1. Ambiguitatea determinismului
2. Ambiguitatea relativismului
3. Importanta ignorantei noastre
Desfasurat:
1. Ambiguitatea determinismului
Determinism = curent filosofic care are trasatura ca necesitatea este conceptul absolut => nu exista libertate, exista destin; totul este predestinat.
Anti-deterministii admit ideea de libertate, liber-arbitru
Fiindca nu putem oferi preditii partiulare exacte, determinismul general nu poate exista.
2. Ambiguitatea relativismului
Hayek -> Dupa ce am acceptat ca Teoria Evolutionista a lui Darwin este doar o teorie generala a evolutiei si nu ne permite control asupra cazurilor particulare, nu putem fi de acord nici cu o etica evolutionista care ar sustine ca toate valorile noastre culturale si morale se schimba in functie de un anumit context.
Relativitatea culturala si morala sustine ca valorile culturale si morale se schimba in functie de context.
Nici o etica evolutionista nu poate fi sustinuta, nu putem controla cazurile particulare.
Nu putem indica cu precizie care e contextul care a produs valorile existente si de aceea nici nu putem sa precizam ce ar deveni valorile noastre in conditii istorice si culturale diefrite.
3. Importanta ignorantei noastre
Cu cat cunoasterea noastra asupra lumii este mai vasta, cu atat devenim mai constienti de ceea ce nu stim, adica de ignoranta noastra.
Constiinta asupra ignorantei noastre trebuie sa ne conduca la stabilirea unor scopuri mai limitate ale cercetarii, mai ales in stiintele care trateaza fenomenele complexe si care nu pot sa ofere predictii particulare ci doar sa explice aparitia generica a unor pattern-uri.
Trebuie sa renuntam la credinta naiva ca putem descopri regularitati simple intre toate fenomenele, mai ales cand vorbim de fenomene complexe care privesc viata, munca, societatea.
Pozitia lui Hayek este polemica cu cei care considera ca pot explica tot (ex: Marx)
Hayek nu este in favoarea operarii cu legi sau a ideii ca putem avea legi in stiintele sociale.
Legile sunt relatii de tip cauzal.
Hayek considera ca desi legile sunt utile in fizica (unde gasim un numar mic de variabile), in stiintele care au ca subiect fenomenele complexe, ele sunt daunatoare.
Hayek este un autor liberal, se opune determinsmului marxist.
16 noiembrie 2010
GCSA Seminar 2
Neutralitatea in stiinta politica – Taylor
Moda a pozitivismului logic/empirismului logic – sustinute de Cercul de la Viena.
Au existat legaturi intre Cercul de la Viena si Willganstaien
pozitivistii afirmau ca numai ceea ce poate fi verificat prin experienta este un enunt cu sens (nu corect ci cu sens)
Exista o discrepanta radicala intre faptele de observatie obiective si valorile subiective (ca si cum observatia nu ar fi influentata de valorile observatorului). Aceasta teza nu rezista nici macar in stiintele naturii. Pozitivistii considerau ca de la aceasta distinctie se ajunge la exigenta ca numai stiintele care se bazeaza pe faptul de observatie merita sa se numeasca stiinte in timp ce stiintele umane bazate pe valori (ex: etica, metafizica, teologia) sunt total nestiintifice si lipsite de sens.
Enuntul “Dumnezeu exista” nu poate fi verificat prin experienta => pt. pozitivisti este lipsit de sens. La fel si enuntul “Dumnezeu nu exista”.
Acest curent pozitivist a influentat major stiintele politice si sociale, conducand la concluzia ca aceste stiinte trebuie sa fie asemenea stiintelor naturii si sa studieze rece, neutru doar faptele de observatie, in timp ce filosofia politica, care prescrie valori precum libertate, dreptate, egalitate, este ceva nestiintific si trebuie evacuat din aria stiintelor politice.
Taylor vede ca sunt multe valori existente in lucrari de stiinta politica si observa ca si in stiinta politica gasim incercari concurente, rivale de a oferi diferite explicatii cauzale pentru acelasi fenomen. De exemplu: incercarea de a oferi o explicatie functionala bazata pe teoria sistemelor, o explicatie bazata pe dimensiunea psihologica a comportamentului politic (Harold Lasswell), o explicatie bazata pe concepte sociologice (Lipset) sau pe teoria matematica a jocurilor. Tayler observa ca toate aceste explicatii se bazeaza pe niste structuri conceptuale sau cadre teoretice care nu constau numai in fapte de observatie ci presupun si niste situari valorice (preferinte). Aceste cadre teoretice stabilesc si dimensiunile prin care pot varia fenomenele. Fiecare cadru defineste anumite dimensiuni intre care pot varia fenomenele si neaga alte dimensiuni. De exemplu, teoria lui Marx despre societatea capitalista -> considera irelevanta pozitia partidului politic aflat la putere (care in schimb este central in alte teorii politice) si considera ca dimensiunea cruciala este structura de clasa a societatii.
Diferentele intre valorile initiale au condus la 2 moduri diferite de a concepe stiinta politica. Platon a pornit de la premisa ca armonia sociala poate fi atinsa prin disparitia tuturor conflictelor sociale. La fel si Marx. Revenind la Platon, din aceasta cauza a propus utopia din “Republica” in care proiecteaza o societate lipsita de orice tensiuni si conflicte sociale, disciplinata prin educatie, control militar si constitutie.
Aristotel in schimb a pornit de la o premisa mai realista. A considerat ca tensiunile de clasa nu pot fi eradicate si capata mereu forme noi. De aceea, solutia lui Aristotel a fost sa propuna in “Politica” o incercare de a tine conflictele sub control prin intermediul rolului de echilibru exercitat de clasa de mijloc.
Taylor crede ca rolul filosofiei politice este sa elaboreze un cadru normativ pt stiinta politica. Ideea sa este urmatoarea: cu cat teoria este mai elaborata si mai cuprinzatoare cu atat cadrul conceptual este mai complet si mai bine definit.
Exista prejudecata ca stiinta politica propriu-zisa nu a putut progesa in istorie pana cand nu s-a eliberat de partipriurile valorice/subiective ale teoriei politice si pana nu a devenit neutra.
Taylor analizeaza 3 teorii politice si dovedeste ca niciuna nu este neutra. Toate cele 3 teorii definesc conditiile care conduc la democratia moderna.
Prima este Teoria lui Lipset din lucrarea “Omul politic”. Lipset stabileste in primul rand o conditie necesara ptr democratie ar fi: prezenta conflictului sau a clivajului social si necesitatea formarii grupurilor de interese. Aceasta se opune Teoriei lui Russeau. J.J.Russeau dezaproba organizarea factiunilor (taberelor rivale) si considera ca consensul politic este realizat de indivizi izolati si nu de grupuri organizate.
Taylor observa ca in cadrele normative ale Teoriei lui Lipset dimensiunea in care pot varia societatile politice este restransa numai la 3 posibilitati:
1. o societate care nu poate fi condusa decat prin suprimarea violenta a libertatii si prin guvernare despotica
2. o societate in care pacea este asigurata de o oligarhie care serveste doar interesele unui grup minoritar
3. democratia moderna in care exista libvertate, auto-guvernare si pluralism politic
In baza faptului ca teoria ne ofera o singura alegere rezulta ca de fapt teoria nu ne ofera nicio alegere, suntem constransi sa alegem democratia. Teoria are o premisa valorica si anume ca democratia este sea mai buna societate.
Tayler -> cadrul normativ ne ofera o geografie a intinderii fenoimenelor si ne spune care este limita pana la acre pot varia fenomenele + care sunt dimensiunile majore ale variatiei. Cadrul normativ al unei teorii este legat de conceptia pe care autorul teoriei o are cu privire la nevoile dorintele si scopurile umane.
Teoria structural-functionala a lui G. Almond din lucrarea “Politica zonelor in curs de dezvoltare” si Teoria comportamentala a lui Harols Laswell din lucrarea “Putere si societate” contin evaluari implicite ale caracteristicilor presupus-neutre ale sistemelor politice care insa nu permit decat un sg. raspuns la intrebarea “Care este cel mai bun regim politic?” (democratia). In teoria lui Laswell dimensiunea variatiei permite numai 2 alternative:
1. decizia juridica bazata pe reguli explicite aplicate impartial
2. decizia arbitrara sau tiranica
Prima decizie respecta libertatea individului in timp de a 2-a o elimina.
=> Distinctia intre descriere si evaluare normativa nu poate fi niciodata radicala.
Moda a pozitivismului logic/empirismului logic – sustinute de Cercul de la Viena.
Au existat legaturi intre Cercul de la Viena si Willganstaien
pozitivistii afirmau ca numai ceea ce poate fi verificat prin experienta este un enunt cu sens (nu corect ci cu sens)
Exista o discrepanta radicala intre faptele de observatie obiective si valorile subiective (ca si cum observatia nu ar fi influentata de valorile observatorului). Aceasta teza nu rezista nici macar in stiintele naturii. Pozitivistii considerau ca de la aceasta distinctie se ajunge la exigenta ca numai stiintele care se bazeaza pe faptul de observatie merita sa se numeasca stiinte in timp ce stiintele umane bazate pe valori (ex: etica, metafizica, teologia) sunt total nestiintifice si lipsite de sens.
Enuntul “Dumnezeu exista” nu poate fi verificat prin experienta => pt. pozitivisti este lipsit de sens. La fel si enuntul “Dumnezeu nu exista”.
Acest curent pozitivist a influentat major stiintele politice si sociale, conducand la concluzia ca aceste stiinte trebuie sa fie asemenea stiintelor naturii si sa studieze rece, neutru doar faptele de observatie, in timp ce filosofia politica, care prescrie valori precum libertate, dreptate, egalitate, este ceva nestiintific si trebuie evacuat din aria stiintelor politice.
Taylor vede ca sunt multe valori existente in lucrari de stiinta politica si observa ca si in stiinta politica gasim incercari concurente, rivale de a oferi diferite explicatii cauzale pentru acelasi fenomen. De exemplu: incercarea de a oferi o explicatie functionala bazata pe teoria sistemelor, o explicatie bazata pe dimensiunea psihologica a comportamentului politic (Harold Lasswell), o explicatie bazata pe concepte sociologice (Lipset) sau pe teoria matematica a jocurilor. Tayler observa ca toate aceste explicatii se bazeaza pe niste structuri conceptuale sau cadre teoretice care nu constau numai in fapte de observatie ci presupun si niste situari valorice (preferinte). Aceste cadre teoretice stabilesc si dimensiunile prin care pot varia fenomenele. Fiecare cadru defineste anumite dimensiuni intre care pot varia fenomenele si neaga alte dimensiuni. De exemplu, teoria lui Marx despre societatea capitalista -> considera irelevanta pozitia partidului politic aflat la putere (care in schimb este central in alte teorii politice) si considera ca dimensiunea cruciala este structura de clasa a societatii.
Diferentele intre valorile initiale au condus la 2 moduri diferite de a concepe stiinta politica. Platon a pornit de la premisa ca armonia sociala poate fi atinsa prin disparitia tuturor conflictelor sociale. La fel si Marx. Revenind la Platon, din aceasta cauza a propus utopia din “Republica” in care proiecteaza o societate lipsita de orice tensiuni si conflicte sociale, disciplinata prin educatie, control militar si constitutie.
Aristotel in schimb a pornit de la o premisa mai realista. A considerat ca tensiunile de clasa nu pot fi eradicate si capata mereu forme noi. De aceea, solutia lui Aristotel a fost sa propuna in “Politica” o incercare de a tine conflictele sub control prin intermediul rolului de echilibru exercitat de clasa de mijloc.
Taylor crede ca rolul filosofiei politice este sa elaboreze un cadru normativ pt stiinta politica. Ideea sa este urmatoarea: cu cat teoria este mai elaborata si mai cuprinzatoare cu atat cadrul conceptual este mai complet si mai bine definit.
Exista prejudecata ca stiinta politica propriu-zisa nu a putut progesa in istorie pana cand nu s-a eliberat de partipriurile valorice/subiective ale teoriei politice si pana nu a devenit neutra.
Taylor analizeaza 3 teorii politice si dovedeste ca niciuna nu este neutra. Toate cele 3 teorii definesc conditiile care conduc la democratia moderna.
Prima este Teoria lui Lipset din lucrarea “Omul politic”. Lipset stabileste in primul rand o conditie necesara ptr democratie ar fi: prezenta conflictului sau a clivajului social si necesitatea formarii grupurilor de interese. Aceasta se opune Teoriei lui Russeau. J.J.Russeau dezaproba organizarea factiunilor (taberelor rivale) si considera ca consensul politic este realizat de indivizi izolati si nu de grupuri organizate.
Taylor observa ca in cadrele normative ale Teoriei lui Lipset dimensiunea in care pot varia societatile politice este restransa numai la 3 posibilitati:
1. o societate care nu poate fi condusa decat prin suprimarea violenta a libertatii si prin guvernare despotica
2. o societate in care pacea este asigurata de o oligarhie care serveste doar interesele unui grup minoritar
3. democratia moderna in care exista libvertate, auto-guvernare si pluralism politic
In baza faptului ca teoria ne ofera o singura alegere rezulta ca de fapt teoria nu ne ofera nicio alegere, suntem constransi sa alegem democratia. Teoria are o premisa valorica si anume ca democratia este sea mai buna societate.
Tayler -> cadrul normativ ne ofera o geografie a intinderii fenoimenelor si ne spune care este limita pana la acre pot varia fenomenele + care sunt dimensiunile majore ale variatiei. Cadrul normativ al unei teorii este legat de conceptia pe care autorul teoriei o are cu privire la nevoile dorintele si scopurile umane.
Teoria structural-functionala a lui G. Almond din lucrarea “Politica zonelor in curs de dezvoltare” si Teoria comportamentala a lui Harols Laswell din lucrarea “Putere si societate” contin evaluari implicite ale caracteristicilor presupus-neutre ale sistemelor politice care insa nu permit decat un sg. raspuns la intrebarea “Care este cel mai bun regim politic?” (democratia). In teoria lui Laswell dimensiunea variatiei permite numai 2 alternative:
1. decizia juridica bazata pe reguli explicite aplicate impartial
2. decizia arbitrara sau tiranica
Prima decizie respecta libertatea individului in timp de a 2-a o elimina.
=> Distinctia intre descriere si evaluare normativa nu poate fi niciodata radicala.
02 noiembrie 2010
G.C.S.A. Seminar 1
Text: “Obiectivitatea in stiinta sociala” (Objectivity in social science) – CA SUPORT.
Metodologia stiintelor sociale (Webber): sustine ca nu sunt obiective dar nici in intregime subiective, si ca exista un adevar stiintific care poate fi recunoscut ca valid de catre toti care cauta adevarul...
Relativism: adevarul fluctueaza in functie de anumite circumstante.
Weber combate teza conform careia toata cercetarea fenomenelor sociale s-ar reduce la niste legi asemanatoare celor din fizica, etc care sunt niste legi cauzale, care apar cu regularitate in anumite conditii. El considera ca realitatea sociala este complexa pt ca este prezenta intr-o serie de configuratii individuale unice care dobandesc diferite semnificatii in functie de contextul istoric in care ne aflam. AKA: noi in epoca noastra istorica consideram ca drepturile omului sunt importante ceea ce nu se intampla cu 100 de ani in urma. AKA \: Valorile se schimba.
In stiintele exacte, ne intereseaza aspectele cantitative (masa, forta etc), iar in stiintele sociale ne intereseaza aspectele calitative (psihologice, de gandire etc). Cultura este un concept valoric interpretat in functie de valoriile noastre. Determinism: indivizii sunt constransi sa actioneze fara vreo libertate (Carl Marx). Weber combate aceasta teza, si considera ca nu putem sa cunoastem un fenomen pt ca intodeauna folosim presupozitii (avem valori anterioare in cercetare – subiective). Astfel nu putem avea o cunoastere pe deplin obiectiva a stiintelor sociale, din 2 motive:
1. Cunoasterea legiilor sociale, nu este o cunoastere a realitatii sociale ca atare(Reprezentarea nu este identica cu obiectul studiat) ci o reprezentare folosita de mintea noastra, pt a cunoaste realitatea sociala.
2. Niciodata nu interpretam pt anumite evenimente, intr-un mod identic si invariabil, iar in anumite situatii concrete semnificatia se schimba.
Webber spune ca proiectam asupra stiintelor sociale anumite preferinte valorice.
Intr-o cercetare exista urmatoarele etape:
1st : alegerea temei – subiectiva;
2nd – alegerea bibliografica;
3rd – construirea unui cadru conceptual (schema) folosita in cercetare, care variaza de la o epoca la alta;
4th – aplicarea metodei de cercetare pentru analizarea datelor(obiectivitate mare, restu sunt subiective in mare parte);
5th – interpretarea rezultatelor.
Metodologia stiintelor sociale (Webber): sustine ca nu sunt obiective dar nici in intregime subiective, si ca exista un adevar stiintific care poate fi recunoscut ca valid de catre toti care cauta adevarul...
Relativism: adevarul fluctueaza in functie de anumite circumstante.
Weber combate teza conform careia toata cercetarea fenomenelor sociale s-ar reduce la niste legi asemanatoare celor din fizica, etc care sunt niste legi cauzale, care apar cu regularitate in anumite conditii. El considera ca realitatea sociala este complexa pt ca este prezenta intr-o serie de configuratii individuale unice care dobandesc diferite semnificatii in functie de contextul istoric in care ne aflam. AKA: noi in epoca noastra istorica consideram ca drepturile omului sunt importante ceea ce nu se intampla cu 100 de ani in urma. AKA \: Valorile se schimba.
In stiintele exacte, ne intereseaza aspectele cantitative (masa, forta etc), iar in stiintele sociale ne intereseaza aspectele calitative (psihologice, de gandire etc). Cultura este un concept valoric interpretat in functie de valoriile noastre. Determinism: indivizii sunt constransi sa actioneze fara vreo libertate (Carl Marx). Weber combate aceasta teza, si considera ca nu putem sa cunoastem un fenomen pt ca intodeauna folosim presupozitii (avem valori anterioare in cercetare – subiective). Astfel nu putem avea o cunoastere pe deplin obiectiva a stiintelor sociale, din 2 motive:
1. Cunoasterea legiilor sociale, nu este o cunoastere a realitatii sociale ca atare(Reprezentarea nu este identica cu obiectul studiat) ci o reprezentare folosita de mintea noastra, pt a cunoaste realitatea sociala.
2. Niciodata nu interpretam pt anumite evenimente, intr-un mod identic si invariabil, iar in anumite situatii concrete semnificatia se schimba.
Webber spune ca proiectam asupra stiintelor sociale anumite preferinte valorice.
Intr-o cercetare exista urmatoarele etape:
1st : alegerea temei – subiectiva;
2nd – alegerea bibliografica;
3rd – construirea unui cadru conceptual (schema) folosita in cercetare, care variaza de la o epoca la alta;
4th – aplicarea metodei de cercetare pentru analizarea datelor(obiectivitate mare, restu sunt subiective in mare parte);
5th – interpretarea rezultatelor.
18 octombrie 2010
Syllabus GCSA
GCSA – anul I, semestrul I (anul univ. 2010-2011)
Bibliografie și informații privitoare la prezențe și la examen
Bibliografie:
1. Max Weber, „«Objectivity» in Social Science and Social Policy”, în Michael Martin, Lee C. McIntyre (eds.), Readings in the Philosophy of Social Science, Cambridge, Mass.; London, England, MIT Press, pp. 535-546.
2. Charles Taylor, „Neutrality in Political Science”, în Michael Martin, Lee C. McIntyre (eds.), Readings in the Philosophy of Social Science, Cambridge, Mass.; London, England, MIT Press, pp. 547-570.
3. Friedrich Hayek, „The Theory of Complex Phenomena”, în Michael Martin, Lee C. McIntyre (eds.), Readings in the Philosophy of Social Science, Cambridge, Mass.; London, England, MIT Press, pp. 55-71.
Informații privitoare la prezența la seminar:
Este obligatoriu ca fiecare student/ă să participe la minimum 3 seminarii de GCSA. Aceste prezențe pot fi obținute și mergînd la o altă grupă de seminar care are GCSA în aceeași săptămînă (seminarul pentru fiecare grupă este o dată la două săptămîni), dacă studentul/a nu poate participa la seminarul cu grupa sa. La seminarii nu se pun absențe, ci se cumulează prezențe. Sunt admise scutirile din motive obiective (de ex., din motive de sănătate). Conform politicii FSP, nu se consideră un motiv obiectiv de absență la seminarii faptul de a fi angajat/ă sau înscris/ă și la o altă facultate. Studenții care se află în asemenea situații pot încerca să cumuleze numărul minim de prezențe venind la orice grupă de seminar.
Informații privitoare la examen:
Examenul va consta într-un test de 90 minute alcătuit din următoarele tipuri de subiecte.
1. 4-5 întrebări tip grilă din materia predată;
2. parafrazarea sau reformularea unui citat dat;
3. citarea corectă a unui scurt fragment extras de student/ă dintr-un articol sau o carte, cu referințe bibliografice exacte (autor/i sau editor/i, titlul articolului sau al cărții, locul apariției, numele editurii, anul apariției și pagina/ile).
4. punctajul după care se va face corectarea lucărilor va fi anunțat la examen.
Pentru a intra în examen sunt necesare minimum 3 prezențe la seminariile de GCSA.
Simpla prezență la seminarii nu este relevantă pentru notă. Numai în baza participării active a studentului/ei la unul sau mai multe seminarii se pot obține pînă la 1,5 pcte care vor fi adăugate la nota obținută la test.
În timpul examenului este interzisă folosirea telefoanelor mobile sau a oricăror alte aparate electronice (laptop-uri, notebook-uri etc.), care trebuie să fie închise pe toată durata examenului.
Este permisă consultarea oricăror materiale scrise sau tipărite (cursuri, pagini xeroxate, cărți etc.), cu condiția să fie de folosință individuală.
Orice discuții între studenți pe durata examenului pot atrage sancțiuni, care pot merge pînă la excluderea din examen.
Bibliografie și informații privitoare la prezențe și la examen
Bibliografie:
1. Max Weber, „«Objectivity» in Social Science and Social Policy”, în Michael Martin, Lee C. McIntyre (eds.), Readings in the Philosophy of Social Science, Cambridge, Mass.; London, England, MIT Press, pp. 535-546.
2. Charles Taylor, „Neutrality in Political Science”, în Michael Martin, Lee C. McIntyre (eds.), Readings in the Philosophy of Social Science, Cambridge, Mass.; London, England, MIT Press, pp. 547-570.
3. Friedrich Hayek, „The Theory of Complex Phenomena”, în Michael Martin, Lee C. McIntyre (eds.), Readings in the Philosophy of Social Science, Cambridge, Mass.; London, England, MIT Press, pp. 55-71.
Informații privitoare la prezența la seminar:
Este obligatoriu ca fiecare student/ă să participe la minimum 3 seminarii de GCSA. Aceste prezențe pot fi obținute și mergînd la o altă grupă de seminar care are GCSA în aceeași săptămînă (seminarul pentru fiecare grupă este o dată la două săptămîni), dacă studentul/a nu poate participa la seminarul cu grupa sa. La seminarii nu se pun absențe, ci se cumulează prezențe. Sunt admise scutirile din motive obiective (de ex., din motive de sănătate). Conform politicii FSP, nu se consideră un motiv obiectiv de absență la seminarii faptul de a fi angajat/ă sau înscris/ă și la o altă facultate. Studenții care se află în asemenea situații pot încerca să cumuleze numărul minim de prezențe venind la orice grupă de seminar.
Informații privitoare la examen:
Examenul va consta într-un test de 90 minute alcătuit din următoarele tipuri de subiecte.
1. 4-5 întrebări tip grilă din materia predată;
2. parafrazarea sau reformularea unui citat dat;
3. citarea corectă a unui scurt fragment extras de student/ă dintr-un articol sau o carte, cu referințe bibliografice exacte (autor/i sau editor/i, titlul articolului sau al cărții, locul apariției, numele editurii, anul apariției și pagina/ile).
4. punctajul după care se va face corectarea lucărilor va fi anunțat la examen.
Pentru a intra în examen sunt necesare minimum 3 prezențe la seminariile de GCSA.
Simpla prezență la seminarii nu este relevantă pentru notă. Numai în baza participării active a studentului/ei la unul sau mai multe seminarii se pot obține pînă la 1,5 pcte care vor fi adăugate la nota obținută la test.
În timpul examenului este interzisă folosirea telefoanelor mobile sau a oricăror alte aparate electronice (laptop-uri, notebook-uri etc.), care trebuie să fie închise pe toată durata examenului.
Este permisă consultarea oricăror materiale scrise sau tipărite (cursuri, pagini xeroxate, cărți etc.), cu condiția să fie de folosință individuală.
Orice discuții între studenți pe durata examenului pot atrage sancțiuni, care pot merge pînă la excluderea din examen.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)