C.F.S.P. Curs 1

Cursul are 3 parti:
1. Teoria generala a politicii
2. Despre putere si stat
3. Procese politice

Teoria generala a politicii

Primii care au vorbit despre politica au fost grecii.
Politica (gr. “polis” = comunitate politica, o comunitate in care oamenii se organizau dupa reguli si morala) = un spatiu de distribuire a resurselor (publice/private)
Tot din "polis" provine si cuvantul "politete", reprezentand regulile de comportament (asumate, nu impuse) in societate.
Omul este o fiinta politica dintotdeauna (de la natura), el nu exista in afara politicii.
Oamneii se dezvolta in functie de reflexia asupra politicii => nu suntem oameni, devenim oameni.

1. Platon - “Republica” (lat. “res publica” = lucru public, ceea ce este comun tuturor)
- S-a pus de la inceput problema intre ceea ce este public si ceea ce este privat.
- Platon presupune ca politica este un spatiu de distribuire a resurselor.
-“Ce este politica, o idee sau un lucru?”
- Pentru Platon, ideea este perfectiunea intruchipata iar politica este o idee=> considera ca politica este perfecta, trebuie reprodusa in lumea lucrurilor iar oamenii nu sunt liberi in raport cu politica.
- Cunoasterea stiintifica = opinie
- Doua teorii pentru a explica legatura lumea perfecta-lumea obiectelor: Teoria Contemplariii, Teoria nemuririi sufletelor.
- Conciliera intre lumea ideilor si lumea lucrurilor: nemurirea sufletelor, contemplarea. (Sufletele usoare se ridica la idei si la contempla, apoi se reincarneaza si numai unii isi aduc aminte de tot - filosofii. Acestia din urma ar trebuie prin urmare sa conduca.)
- Platon este unul dintre primii consultanti din istorie ai unui dictator (antidemocrat)
- Pentru Platon politica nu poate fi rezultatul interactiunii dintre oameni.

2. Aristotel - “Politica”
• Omul – “zoon politicon” (animal politic)
• Politica = instrument al asigurarii societatii morale; actiune care pune in miscare morala
• Morala presupune asigurarea binelui comun
• Omul este definit de moralitate. El este caracterizat si de limbajul articulat pe care il foloseste pentru definirea moralitatii.
• Societatea - cosubstantiala statului
• Comunitatea - forma naturala de existenta. Binele comun este o conditie a binelui individual
• Comunitate politica si nu comunitate sociala


• Politicul se refera la ceea ce este stabilit, defineste ordinea (este ceea ce rezista, ramane, nu se schimba, o idee in viziunea lui Platon) in timp ce politica se refera la competitia pentru influentarea deciziei politice (se schimba, este trecatoare) si mijloacele tehnice pentru atingerea unui scop.
• Politicul rezista, este o reflectie asupra politicii
• Politica se refera la actiune
• Politici publice = set de masuri pentru a ajunge la un anumit obiectiv; aplicare efectiva, in practica a masurilor politice
• Spatiul public – intrinsec legat de stat
• Stiinta politica – in trecut (sex XIX): o stiinta statului avand ca obiectiv normativ: sa descopere cea mai buna forma de stat
- in prezent (de la inc. sec XX, sub influenta sociologiei): o stiinta care studiaza puterea

C.F.S. Curs 3

STATUS, ROL, INSTITUTIE SOCIALA

Statusul – locul/pozitia ocupat(a) in societate
Rol – comportamentele pe care cineva le performeaza in baza faptului ca detine un anumit status social
Unui status ii pot fi asociate mai multe roluri.
Fiecare om detine in acelasi timp mai multe statusuri, definibile pe 2 paliere:
1. tipurile de relatii pe care cineva le are cu ceilalti (statusuri dif. in functie de relatiile in care suntem)
2. definite situational (fiecare isi defineste un status in raport cu modul in care isi defineste situatia in care se afla)
Putem vbi de un status global => orice persoana are un set de statusuri care impreuna formeaza statusul global. Fiecare individ se raporteaza subiectiv la aceste statusuri alocandu-le o importanta diferentiata (data de modul in care fiecare isi defineste situatia in care se afla). Statusul are sens in raport cu ceilalti => avem pentru aceasi persoana un registru dual al statusului, 2 seturi de statusuri:
1. definitia subiectiva a statusului: o ierarhie personala a statusurilor
2. o ierarhie in care ordinea statusurilor sa fie diferita fata de cea a celui cu care interactionam. Consecinta fiind: disfunctionalitatile relationale, conflictele.
O modalitate de a analiza functionalitatea relatiilor sociale este si cea a perceptiei pe care indivizii o au asupra statusurilor.
“status” termen propus in sec XIX, un jurist britanic, cuvant preluat in sociologie de catre Ralph Linton (diferentiaza statusurile atribuite de cele dobandite). Statusurile atribuite sunt cele pe care cineva le detine in afara unui efort voluntar care altfel spus sunt obtinute de un individ in baza unor norme prin care societatea in intreg sau o anumita componenta a societatii aloca acel status.
Societatea este cea care stabileste regulile de alocare in afara unor eforturi voluntare sau a unor comportamente speciale pe care individul le performeaza pentru obtinerea acelui status => cineva in baza unor norme primeste un status independent de vointa acelei persoane. Statusurile atribuite sunt conditionate dupa un model social in care de regula alocare statusurilor se face pe baza faptului ca cineva s-a nascut in societate intr-un anumit tip de structura. Ex: statusul sexual
Statusul dobandit este acela care este obtinut in baza unor eforturi personale si voluntare. Normele de obtinere st definite tot de societate. Ex: statusul de student
O parte din statusurile atribuite pot fi statusuri dobandite. Ex: cetatenia, seful statului, etc.
Structura statusurilor din societate nu este o constanta ci este o masura dinamica, variabila a modului in care functioneaza societate => in societati dif, structura statusurilor pot fi f diferite.
In perioada premoderna majoritatea statusurilor erau atribuite (dupa modelul monarhic) => societatile bazate pe statusuri dobandite sunt relativ recente (epoca moderna) => 2 tipuri de societati:
1. meritocratice
2. genotocratice (domina stausurile atribuite, statusuri de varsta alocate cu trecerea de o anumita varsta)

In orice societate exista si statusuri atribuite si statusuri dobandite. Tendinta generala a societatii (in afara unor presiuni care tin de modul in care functioneaza institutiile si asociatiile) este de a trece de la meritocratie la genotocratie.
In general cand se obtine un status, tendinta oamenilor este de a lua acel status ca la unul atribuit. (Ex: dupa ce individul a castigat un concurs pentru un job)
Cand vorbim de statusurile dobandite se pune problema daca intradevar pot fi dobandite de oricine: matematic da, financiar nu etc.

Indicator de status – orice fel de element care este utilizat de o persoana pentru a identifica altora statusul pe care il detine. Mai mult de atat, indicatorul de status este folosit pt a sugera altora statusul dominant al unei persoane intr-o situatie sau relatie.
Folosit voluntar sau involuntar. (ex: verigheta, uniforma de orice fel)
Indicatorul de status nu sunt obiecte ci functiile pe care le intrunesc situational sau relational anumite obiecte.
Indicatorii de status ne spun foarte multe lucruri despre ceea ce oamenii considera ca prioritar la nivelul statusului global.
Putem sa cunoastem indivizii prin nivelul statusului pe care-l prezinta prin intermediul indicatorilor pe care ii utilizeaza.

I.E. Curs 3

Inflatie = cresterea masei monetare, nedublata de cresterea productiei
In momentul inflatiei trebuie sa se scada masa monetara si sa se creasca productia.
Atenuarea inflatiei: restrangerea creditelor, investitii
In inflatie pe termen scurt preturile raman stabile; sunt rigide. Pe termen lung cresc.
Inflatia si somajul sunt invers proportionale.
O inflatie de pana in 2% este dezirabila, stimulenta.

SPECIALIZARE SI SCHIMB

Pe baza principiului “In urma schimbului fiecare participant este mai bine situat.”
2 producatori cu nevoi care pot fi satisfacute pe baza productiei proprii sau prin schimb.

Consumul poate fi asigurat doar pe baza bunurilor din productia proprie (ec. naturala) sau pe baza bunurilor din productia proprie si din schimb (ec. de schimb).
De-a lungul timpului productivitatea, consumul, nivelul de trai au crescut in ec. de schimb fata de ec. naturala.

Comparatie specializare/nespecializare



Consideram absenta schimbului, consumul obtinut doar de productia proprie => consumul fiecaruia este la nivelul productiei fiecaruia.



Schimbul se va face atunci cand raportul de schimb>costul de oportunitate.



Producatorul A este mai productiv decat producatorul B atat in productis de hrns cat si in productia de imbracaminte. Producatorul A are avantaj absolut atat in productia de hrana cat si in productia de imbracaminte. Producatorul B are dezavantaj absolut atat in productia de hrana cat si in productia de imbracaminte. Desi are avantaj absolut in productiile ambelor bunuri, producatorul A castiga numai daca se specializeaza in productia de hrana pentru care avantajul sau este cel mai mare. Desi are dezavantaj absolut in productiile ambelor bunuri, producatorul B castiga daca se specializeaza in productia de imbracaminte pentru care dezavantajul sau este cel mai mic.
Producatorul A poate sa-si reduca productia de imbracaminte cu 4 unitati si sa aloce timpul disponibilizat ( ... ore) pentru suplimentarea productiei de hrana cu .... unitati. El isi poate retine pentru consumul propriu 13 unitati de hrana ramanandu-i ..... unitati de hrana pt. schimbul cu producatorul B.
Producatorul B poate sa renunte la productia de hrana si sa aloce timpul disponibilizat (... ore) pentru suplimentarea productiei de imbracaminte cu .... unitati. El isi poate retine pt. consumul propriu 4 unitati de imbracaminte, ramanandu-i disponibile celelalte ...... unitati pentru schimbul cu producatorul A.

! De retinut:
• Specializare se realizeaza pe baza avantajului comparativ si nu a avantajului absolut. Producatorii se specializeaza in productiile pentru care au avantajul absolut cel mai mare sau dezavantajul absolut cel mai mic.
• Specializarea presupune schimbul.
• Prin specializare si schimb, productia totala si consumul total, la nivelul economiei cresc fara suplimentarea resurselor.
• Prin specializare si schimb consumul fiecarui producator creste peste posibilitatle proprii de productie.

Pe baza datelor din Tabelul 2 se pot calcula costurile de oportunitate (vezi Tabelul 5).
In exemplul de fata, se schimba 5 unitati de hrana pentru 4 unitati de imbracaminte. Raportul de schimb este: 1 unitate de hrana pentru 0,8 unitati de imbracaminte sau 1 unitate de imbracaminte pentru 1,25 unitati de hrana.
Producatorul A castiga deoarece se specializeaza in productia de hrana al carei cost de oportunitate (=o,5) este mai mic decat raportul de schimb (=o,8)
Productia unei unitati de hrana implica renuntarea la 0,5 unitati de imbracaminte; prin schimb pentru fiecare unitate de hrana se obtin 0,8 unitati de imbracaminte. Producatorul A nu se specializeaza in productia de imbracaminte al carei cost de oportunitate (=2) este mai mare decat raportul de schimb (=1,25). Productia unei unitati de imbracaminte ar implica renuntarea la 2 unitati de hrana, prin schimb insa, pentru fiecare unitate de imbracaminte s-ar obtine 1,25 unitati de hrana.
Producatorul B castiga deoarece se specializeaza in productia de imbracaminte al carei sot de oportunitate (=1) este mai mic decat raportul de schimb.
Productia unei unitati de imbracaminte implica renuntarea la o unitate de hrana. Prin schimb insa, pt. fiecare unitate de imbracaminte se obtin 1,25 unitati hrana. Producatorul B nu se specializeaza in productia de hrana al carei cost de oportunitate (=1) este mai mare decat raportul de schimb. Productia unei unitati de hrana ar implica renuntarea la o unitate de imbracaminte. Prin schimb insa, pt. fiecare unitate de hrana s-ar obtine o,8 unitati de imbracaminte.

CONCLUZIA: Schimbul este mutual avantajos deoarece raportul de schimb e formeaza intre costurile de oportunitate. Formularea alternativa a avantajului comparativ arata ca producatorii se specializeaza in productiile pentru care raportul de schimb este mai mare decat costul de oportunitate.

C.F.S. Seminar 1

Cultura si civilizatie:
- diferente : aria de extindere (civilizatia se intinde pe suprafete mari; cultura poate exista pe teritorii restranse)
- civilizatia este produsul unei culturi, este parte din cultura
- “civilizatia este un tip de cultura de export” deoarece numim civilizatii acele culturi care sunt atat de bogate (din orice pdv) incat influenteaza si alte societati, grupari etc.
- Nu exista culturi superioare din pdv stiintific (sociologic)
- Putem vbi de superioritate a culturii din pdv al zonei de extindere
- Tot ceea ce exista in societate este normal dpdv sociologic, nu dpdv etic sau moral (Nu exista optiuni valorice in sociologie fiindca st optiuni ideologice, nu stiintifice)
- Etnocentrism (ex: noi in relatie cu rromii), Xenocentrismul (ex: noi in relatie cu Europa), Relativismul cultural (ex. daca vrei sa intelegi practicile de casatorie timpurie de la rromi ar trebui sa o analizezi din perspectiva culturii care a creat-o, ca rrom)

Cunoastere comuna si cunoastere stiintifica

- “De ce trebuie sa cunoastem diferenta dintre cunoasterea comuna si cunoasterea stiintifica?” – Un om de stiinta se poate lasa influentat de cunoasterea comuna si poate creea un fel de pseudostiinta. Este greu sa delimitam cele 2 tipuri de cunoastere in practica. In sociologie, intercalarea celor doua este un pericol (ex: Problema legalizarii prostitutiei poate fi vazuta diferit de un grup de femei fata de un grup de barbati deoarece grupurile se lasa infl de experienta, valori => cunoastere comuna) Intr-o stiinta exacta (ex: fizica) nu se face apel la filosofie, principii morale etc. => implica numai cunoasterea stiintifica bazandu-se numai pe date stiintifice, informatii riguroase.
- Cunoasterea comuna – la indemana tuturor oamenilor, subiectiva, obisnuita, sentimentala, emotionala, implicita, tacita (nu este bazata pe argumente), fals generalizatoare , iluzorie (da impresia de adevar si f. adesea conduce la lururi false)
- Stereotipurile fac parte din cunoasterea comuna
- La nivelul cunoasterii comune functioneaza principiul “Exceptia care confirma regula”
- Cunoasterea stiintifica – concentrata/bazata pe dovezi, verificabila, reflecta realitatea (bazata pe date empirice), testabila pe baza unei teorii/paradigme, se folosesc instrumente, integrata intr-un corp de cunostinte (set de teorii), consemnata in scris, ezoterica (apartine unei comunitati restranse de indivizi), cumulativa
- “ghidata de teorii si mediata de instrumente”
- Pentru obiectivitate: folosirea riguroasa a cerintelor si principilor metodologice de cunoastere in sociologie, grupuri mixte pentru a eradica ideile subiective de la inceput, analiza personala premergatoare lucrarii/studiului, nu o singura preferinta explicativa, cercetare angajata (incerci sa dovedesti valente, sa carezi limite)
Sociologia – stiinta multiparadigmatica

Data viitoare: “Paradigme” de citit: Thomas Kuhn – "Structura revolutiilor stiintifice" cap I, II

C.F.S. Curs introductiv 1

Stiinta a aparut acum 400 de ani, odata cu Galileo Galilei, personaj cu descoperiri in lumea stiintei, care a inventat multe dintre dispozitivele folosite astazi, ca de exemplu, luneta. Mai mult de atat, este primul ce a studiat fazele planetei Venus. El a publicat in 1632 o carte care avea sa rastoarne gandirea vremii sale, "Dialogo". Cartea avea 3 personaje care purtau o discutie despre cum este alcatuita lumea.
Newton a fost declarat debil fizic la nastere, doctorii i-au dat maxim 3 saptamani de viata dar contrar predictiilor, acesta a trait 84 de ani si a fost cel mai mare om de stiinta in perspectiva multor specialisti. Newton a reformulat intreaga fizica si este adevaratul creator al stiintei moderne, pentru ca el accepta majoritatea teoriilor dar merge si mai departe publicand in anul 1687 lucrarea “Principiile matematice ale filosofiei naturale” (alcatuita din 3 carti)
A 3-a carte, “Despre sistemul Lumii”, nu semana deloc cu cele primele 2 carti, reprezentand o tratare speculativa de tip filosofic. Stiinta s-a nascut din filozofie. Stiinta construieste teorii care explica lumea, culege date, face predictii.
Din secolul al XVII-lea si pana in prezent, stiintele s-au dezvoltat continuu. Stiintele sociale insa apar in secolul XIX ( chiar sociologia, ca stiinta despre societate, constituindu-se atunci).

Fondatorii:

1. Auguste Comte (francez)

Lucrare: “Tratatul de filosofie pozitiva”/”Cursul de filosofie pozitiva” (~1930)

 Metoda = elementul fundamental care constituie lumea
 Cunoastere de tip pozitiv -> Societatea, oamenii urmeaza o evolutie, trec de la cunoasterea de tip teologic la cea de tip pozitiv.
 Propune “Legea celor 3 stadii” care afirma ca totul trece prin urmatoarele stadii: teologic, speculativ, pozitiv (stiintific) Ex: istoria, stiintele trec prin aceste stadii
 Sociologia = stdiul de cunoastere pozitiva, “regina stiintelor” (fiindca spre deosebire de celelalte, este complexa)
 A propus termenul de “Fizica sociala” initial dar apoi a ales “Sociologie” (socios – lat.; lagos – gr.)

2. Herbert Spencer (englez)

La mijlocul secolului XIX scrie o serie de lucrari despre cunoasterea omului.

 preocupat de evolutia societatilor si propune o teorie, o lege a evolutiei societatilor in 2 stadii, adica 2 tipuri de societati: de tip militar si de tip industrial.
 socitatea moderna e o societate in care militarii devin slujbasi adica societatiile moderne sunt societati industriale.
 Teoria sa este ca societatiile evolueaza pe baza legii supravieturii (teorie numita si Darwinism Social)
 Spencer pleaca de la modelul biologic.

3. Karl Marx (german)

 ia ca model o alta stiinta sociala si anume economia
 Carl Marx este cel care renunta la termenul de societate
 incearca sa gaseasca legi care sa reprezinte modelul teoretic de analiza al societatii si incearca sa faca niste predictii
 pentru el, elementul fundamental al constructiei sale il reprezinta modul in care oamenii isi produc bunurile.
 Cuvintele fundamentale: Forta, Forta de munca.
 Marxismul - ideologie sociala
 el este personajul care a marcat major stiintele sociale cu influente importante in ideologia marxista dar fara foarte mare legatura cu aceasta
 Marx propune o lege fundamentala care caracterizeaza evolutia societatiilor = Legea concordatiei intre fortele de productie, rezultand ca trebuie sa existe o relatie intre fortele si relatiile de productie => daca e un decalaj intre acestea = revolutii sociale.
 Legea Concordantei explica de ce exista schimbari in societate, si este teoria care a impus un mod diferit de a gandi istoria
 Marxismul ca teorie despre societate a fost prima teorie stintifica care a angrenat componente ideologice
 Prima mare teorie despre societatee care se dezvolta ca ideologie, despre cum trebuie sa se dezvolte societatea.
 Revolutiile anticipate de el de tipul socialism/comunism s-au produs dupa moartea sa.

4. Max Weber

 el este cel care renunta cu totu' la asumare a unor metode sintifiice
 stiinta sociala trebuie sa se bazeze pe alte abordari
 scrie la inceputul sec XX, sfarsitul sec. XIX: Comprehensiune = intelegere. Exista diferente uriase intre lumea naturala si cea sociala. In lumea sociala aveam de a face cu oameni care au vointa, mai mult oamenii au constinta de sine/reflexivi, si mai mult, exista un rerferential valoric care pune lucruriile in miscare.
 Metode noi: Medota intelegerii (Empatie); Metoda interpretativului. Din punctul acesta de vedere renunta la “societate” care e doar un concept si obiectul de studiu al sociologiei il reprezinta acum “actiunea Sociala” care construieste prin oamenii implicati in cadrul ei: realitatea sociala.
Procesul constituirii sociologiei se incheie prin Weber, dar mai exista si alte personalitati importante cum ar fi Emile Durkheim. El este primul care scrie o lucrare de sociologie bazata pe drame edilice, "Sinuciderile". In aceasta lucrare el analizeaza, din datele statistice din Franta si Germania, sinuciderile si lanseaza o teorie. Lucrarea se bazeaza doar pe date statistice reale.
Peste ocean gasim alti sociologi importanti dar si prima scoala mare de sociologie, Scoala de la Chicago care s-a impus rapid ca cea mai importanta scoala in domeniul stiintelor sociale si va marca istoria sociologiei. Aceasta Scoala de la Chicago este prima scoala care studiaza orasul, orasul ca laborator social, foloseste date statistice.
Exista 2 tipuri mari de abordari in ceea ce priveste modul in care te raportezi la cercetarea sociala:
1. abordari obiective/poliste
2. abordari de tip interpretativ
Dincolo de aceasta impartire, mai sunt si alte clasificari ale perspectivelor diferite in sociologie:
• Perspectiva evolutionista, Spencer si Comte incearca sa explice ca lumea se schimba vizibil; evolutie pozitiva; paradigma care pune accentul pe dezvoltare
• Perspectiva conflictualista, a lui Marx: Secolul XIX a fost un secol al evolutiei dar si al marilor conflicte => se prezinta dinamica societatii prin analiza conflictelor
• Perspectiva interactionalista s-a constituit spre mijlocul sec XX; deriva de la teoria impretativa a lui Weber
George Cooley si Isaac Thomas – “Teoria sinelui in oglinda”
Legea Thomas : “Daca o situatie este definita ca fiind adevarata, chiar daca este falsa, va avea consecinte adevarate” (ex: nebunul care credea ca oamenii de pe strada il vorbeau de rau, astfel incat a inceput sa ii omoare. Imaginea lui despre realitate era considerata de el ca fiind reala desi nu era… insa consecintele au fost adevarate)
Primul studiu de sociologie comparata : “Taranul polonez in Polonia si in America”
George Mead este creatorul interactionismului – “Mintea, sinele si societatea” (1934)
Herbet Blumer – interactionalismul simbolic
• Perspectiva structural functionalista este una de tip polist, este o perspectiva majora contemporana.Presupune ca “Societatea este un ansamblu de structuri care indeplinesc anumite functii”
Talcott Parsons, Robert King Merton
Cunoasterea stintifica este o forma de cunoastere opusa fata de cunoasterea comuna(care exista permanent). Cunoasterea comuna este pragmatica, centrata in functie de interese. Cunoasterea stintifica este obiectiva si detasata de nevoile individului de a se raporta la lumea in care traieste.
Cunoasterea comuna este dictata de valori - valoriile interpreteaza realitatea. Ea este nemijlocita adica este directa(“aici si acum").
Cunoasterea stintiifica este mediata de concepte exacte - aparete de masura etc.
Ea este acumulativa iar cea cumuna este repetitiva. Cunoasterea stintiifica este sistematica, organizata, analizabila logic si rational, verificabila, se poate constitui doar pe baza unor metode. Metodele de interpretare dau caracterul de cunoastere stintifica.

I.E. Curs 1

Economia si stiinta economica

1. Nevoile umane
2. Resursele si factorii de productie
3. Raritatea si alegera. Curba (frontiera) posibilitatilor de productie
4. Costul de oportunitate
5. Principiile economiei
6. Obiectul si metoda stiintei economice

1. Nevoile – dinamice, nelimitate, concurente, sunt dublu-conditionate (subiectiv si obiectiv)
Nevoile depind de :
• Nivelul de dezvoltare al individului
• Nivelul de dezvoltare al societatii

2. Resurse si F.D.P.

Resursele = elemente naturale sau create de om care pot fi folosite pentru producerea bunurilor economice
Factorii de productie = partea din resursele economice care este atrasa in procesul de productie. Ex de resurse neatrase: somerii, terenuri necultivate
- Factori de productie. : L (munca), N (natura), K (capitalul), Abilitatea intreprinzatorului
- KT (capitalul tehnic) = bunuri produse de oameni care constituie intrari in noi procese de productie
- KT = K fix (capital fix) + K circulant (capital circulant)
- KF = masini, utilaje, cladiri, instalatii, software -> participa la mai multe procese de productie, se concuma treptat si se inlocuiesc dupa mai multe procese de productie.
- Investitie = cheltuiala efectuata in prezent pentru a produce castiguri in viitor.
- KC = materii prime, materiale, combustibili, energie -> participa la un singur proces de productie, se consuma integral si se inlocuiesc ulterior.
- Abilitatea intreprinzatorului = capacitatea intreprinzatorului de a combina eficient factorii de productie, de a inova si de a-si asuma reiscul.
- Resursele sunt rare si limitate (=insuficiente in raport cu nevoile) insa au utilizari alternative

3. Raritatea si alegerea.

Eficienta are 2 ecuatii: efort/efect (se doreste sa fie minima) si efect/efort (se doreste sa fie maxima)
!Scopul intreprinzatorului este cresterea eficientei.

Productivitatea muncii: WL = (unde Q = cantitatea de produse, L = nr muncitori sau nr. ore munca)
Costul total mediu CTM: CTM = (unde CT = costul total, Q = cantitatea de produse)
Atunci cand productivitatea muncii creste, costul total mediu (aka.costul unitar pe produs) scade.

Frontiera posibilitatilor de productie:

! Analizam problema raritatii cu ajutorul unui model simplu, numit “Frontiera posibilitatilor de productie”

Model = simplificare a realitatii bazandu-ne pe ipoteze.

IPOTEZE:
1. Cantitatea si calitatea resurselor este data si nu inregistreaza variatii.
2. Productivitatea factorilor de productie ramane constanta; nu exista progres tehnologic
3. O economie ipotetica ce produce numai 2 bunuri: hrana, articole vestimentare
4. Unele resurse sunt mai bine adaptate unei destinatii decat altele (Ex: un teren poate fi mai potrivit pentru agricultura decat pentru industrie)

GRAFIC:



CONSTATARI:
Resursele pot fi folosite:
• pentru productia unui singur bun (I, V)
• pentru productia mai multor bunuri (II, III, IV)
• orice crestere a cantitatii unui bun presupune reducere productiei celuilalt bun
• I, II, III, IV, V – niveluri eficiente de productie (obtinute in conditiile utilizarii integrale si eficiente a resurselor)
• O economie cu somaj etc. nu va fi pe Currba Posibilitatilor de Productie

A = nivel ineficient (obtinut in conditiile utilizarii partiale, ineficiente a resurselor)
X = combinatie imposibilia (toate punctele in exteriorul curbei reprezinta combinatii imposibile)

! Totul costa. Costul de oportunitate = cea mai buna alternativa la care se renunta.
Costul de oportunitate al:
- I unitati de imbracaminte = o,5 haine
- II unitati imbracaminte = 1 H
- III unitati imbracaminte = 1,5 H
Ipoteza 4 explica cresterea costului de oportunitate.

I.E. Curs 2

Economie (gr. Ecos=casa, gospodarie; nomos= regula)

In economie exista 3 tipuri de sectoare:

1. Sector primar : Agrcultura si industria extractiei
2. Sector secundar: Industria prelucatoare si constructiile
3. Sector tertiar: Serviciile

Principiile economiei (impartite pe 3 segmente)

1. Modul in care oamenii iau decizii:
• Oamenii se confrumta cu renuntari sau fac compromisuri (la nivel micro si macro)
Ex: - compromisul dintre un mediu curat al mediului si nivelul veniturilor fiindca asigurarea unui mediu curat presupune investitii care pot genera preturi mai mari, salarii mai mici si profituri mai scazute;
-compromisul intre eficienta si echitate
• Costul unui lucru este dat de valoarea altui lucru la care se renunta pentru a-l obtine (Costul de oportunitate )
• Indivizii rationali gandesc pe baza analizei marginale (ori de cate ori se face o actiune, aceasta se bazeaza pe o comparatie.
Incasare marginala/Cost marginal = Profit marginal (daca profitul este unitar sau supraunitar se alege varianta, daca acea ecuatie este subunitara, nu se alege varianta respectiva). Ori de cate ori se modifica incasarea marginala sau costul marginal, se schimba decizia producatorului.
• Indivizii reactioneaza la stimulent . Ex: Daca se modifica acciza/litru de benzina => reducerea achizitiilor de benzina, un impact asupra structurii masinilor, creste folosirea transportului in comun etc. Crestere TVA => crestere incasari

2. Modul cum indivizii reactioneaza
• In urma schimbului voluntar, fiecare participant este mai bine situat (Ex: comertul international – joc cu suma pozitiva)
• Pietele reprezinta de obicei o buna modalitate de organizare a activitatii economie/ de alocare a resurselor. (“mana invizibila” -> pretul este cel care influenteaza alegerile in momentul in care acesta nu este distorsionat de piete;
3. Guvernele pot imbunatati rezultatele pietei (statul intervine pentru a promova: 1. eficienta, 2. echitatea)
4. Modul in care functioneaza economia ca un intreg
• Standardul de viata al unei tari depinde de capacitatea ei de a produce bunuri si servicii (productivitatea)
• Preturile cresc atunci cand autoritatile tiparesc prea multi bani (Oferta de moneda ar trebui sa fie egala cu cererea de moneda, inflatia este atunci cand oferta de moneda este mai mare decat cererea. Hiperinflatia este cea mai severa forma de inflatie. Politica monetara este controlata de Banca Nationala)
• Societatea trebuie sa aleaga pe termen scurt intre inflatie si somaj

C.F.S. Curs 2

SOCIALIZAREA (procesul de formare al fiintei umane, formarea personalitatii umane, asimilarea produselor culturale)

Personalitatea – modul in care este organizat eul, sinele unei persoane, modul in care cineva actioneaza in cadrul societatii.
Socializarea este un proces care este influentat de o serie de fecatori deoarece procesul in sine depinde de o serie de caracteristici.
Exista o conditionare biologica, genetica a procesului de socializare => procesul este influentat de caracteristicile biologicce ale individului. Caracterul biologic este important deoarece el ne da materia bruta care va fi prelucrata.
Mediul fizic ca atare este un alt factor care care influenteaza socializare, el are o sfera de influenta legata de conditiile de natura fiziologica care ne influenteaza anumiti parametri biologici si culturali.
Alt factor este cultura ca atare (fondul cultural) fiindca are anumite caracteristici care dau un anumit tip de personalitate (personalitate de baza si personalitate de status)
Experienta de viata este unul dintre cei mai importanti factori avand un rol important in socializare.
Din zona psihologiei au plecat mai multe teorii care au asumat rolul social in procesul de formare al personalitatii:
1. inceputul sec XIX, Teoria psihanalizei, Sigmund Freud. Psihanaliza propusa de Freud presupune un mod de analizare a mecanismului de formare si de performanta a individului care pleaca de la ideea ca individul este construit social si ca buna/proasta lui functionare depinde de formarea personalitatii sale.
Freud considera ca exista 3 componente ale personalitatii : ID (responsabile de instincte), superego (normativitatea sociala a unui individ), ego (produsul interactiunii id si superego) => personalitatea se dezvolta in etape strict legate de varsta individului si sexualitate (stadiul oral: 0-1 an cand actul suptului este un substitut al instinctului sexual; stadiul anal: 1-3 ani cand copilul invata sa-si controlezze functiile fiziologice iar instinctul sexual este localizat in regiunea anala; stadiul falic 3-5,6 ani cand copilul isi descopera organele genitale si incepe sa se joace cu ele; stadiu in care instinctul sexual nu se localizeaza nicaieri 6-12 ani; stadiul maturitatii sexuale 13-n ani).
2. Jean Piagait si Colbert vorbesc despre dezvoltarea duala a personalitatii; Exista 4 stadii al dezvoltarii personalitatii la nivel intelectuale:
• 0-2 ani, stadiul senzo-motor (stadiul adaptarii la mediu, copilul invata sa-si controleze miscarile)
• 2-6,7 ani, stadiu preoperational (in care copilul nu poate face operatii logice)
• 8-12 ani, stadiul operatiei concrete (copilul inca nu lucreaza cu abstractii)
• 12- n ani, stadiul operatilor abstracte (copilul ajunge la nivelul in care face cu adevarat distinctie intre continutul abstract si realitate)
Exista 3 stadii ale dezvoltarii morale:
• preconventional (individul respecta regulile de frica unei sanctiuni sau in vederea unei recompense)
• conventional (se respecta normele indiferent de perspectiva unei sanctiuni)
• postconventional (oamenii capata abilitatea de a discuta despre norme, de a le ierarhiza)

Teorii ale socializarii:
• Charles Cooley, sf sec XIX, inc. sec XX, “sinele se construieste in interactiunea a 2 feluri de procese: omul are propria imagine despre sine + in decursul timpului el interactioneaza cu alti oameni si primeste feedback-uri despre el insusi.
• George Holl, inc sex XX, exista 3 stadii in construirea personalitatii:
1. stadiul imitatiei
2.stadiul altuia semnificativ
3. stadiul altuia generalizat (ultimele 2 st stadii sociale)

Cadrul general al socializarii. Socializarea poate fi privita in mod general ca avand 3 etape mari:
1. Socializarea primara 0-7 ani (se pun bazele culturii esentiale pentru a trai intr-o societate)
2. Socializarea secundara –pana la 16-18 ani (integrarea individului in societate)
3. Socializarea continua (achizitia de noi roluri in societate)

Exista si socializare anticipativa, socializare negativa, resocializare
Agentii de socializare – diferite tipuri de institutii care au un rol masiv in socializare.
i. familie, grupurile de egali, scoala, media, retelele sociale etc.

Socializarea – proces continuu, proces prin care se formeaza modele comportamentale (se impun norme); proces care este influentat de conditii speciale in care oamenii se pot afla (socializare comuna, obisnuita si o socializare dinamica atipica- pt relatiile speciale).

C.F.S. Curs 1

CULTURA (lat. colere)

Sec XIX Eduard Taylor defineste “cultura” ca termenul care este folosit astazi.
Cultura este tot ceea ce oamenii creaza intr-o societate de la idei pana la obiecte.
Cultura = toate modurile de producie, comportamente si idei care sunt produse sau utilizate intr-o societate si care st transmise de la o generatie la alta prin orice fel de mijloc cu exceptia celor genetice.
Exista o anumita relatie care este sugerata intre cultura si instinct. Exista o contrapondere intre invatare (cultura) si instincte (care sunt programate genetic). Cele mai multe din comportamentele omului sunt produse ale invatarii. Si animalele invata (Ex: un pradator invata in vaneze) asa cum si instinctul functioneaza in cazul oamenilor (Ex: majoritatea femeilor tin copilul la sanul stang). Baza instinctuala in cazul omului exista pentru nenumarate actiuni insa este imbracata cultural prin educatie.
Cultura este cea ce diferentiaza omul de animale. Omul este cel mai puternic animal de pe planeta, puterea fiindu-i data de faptul ca omul isi creaza un anumit mediu de viata multumita culturii.
Limbajul este considerat pivonul culturii. Din acest pdv, societatile depind foarte mult de modul prin care ele comunica.
Toate societatile vechi sunt conduse de structuri precum “Sfatul Batranilor”, dat faptului ca ei au cea mai mare baza culturala pe care o transmit oral.
Cultura nu are un sens intrinsec pozitiv.
“Civilizatia este o cultura de export” in sensul in care atunci cand o cultura este dezvoltata dpdv al productiei etc. si are produse culturale care sunt imprumutate de la alte culturi/societati, atunci poate fi numita civilizatie => orice comunitate produce cultura dar nu putem vorbi de civilizatie intotdeauna.
Structura culturii (3 parti componente)
• Componenta ideatica (valori, idei)
• Componenta normativa (in general in spatele normelor stau idei)
• Componenta obiectuala (se refara la tot ceea ce este obiect; partea tangibila)
Cele 3 componente ale culturii functioneaza corelat.
Ideile asociate cu normele reprezinta ideologii (credinte ale oamenilor in legatura cu ceea ce trebuie facut).
Normele asociate cu obiectele treprezinta tehnologii (in sens generic)
Normele reprezinta modelele prescrise de comportament pe care oamenii trebuie sa le respecte in anumite cadre sociale.
Normele sunt cele care ne determina activitatile cotidiene (Ex: scrierea la curs)
Exista 2 feluri de norme: ideale (prescrise in societate), reale (statistice)
Normele reale functioneaza in societate pe baza de sanctiuni (un tip de reactie in leg cu o anumita persoana; in sens pozitiv sau negativ) si pot sa existe intr-o forma scrisa sau practica.
Exista 4 tipuri de norme:
1. Normele formale cu sanctiuni puternice (formeaza legile penale)
2. Normele formale cu sanctiuni slabe (formeaza legile civile)
3. Normele informale cu sanctiuni puternice (formeaza traditiile)
4. Normele informale cu sanctiuni slabe (formeaza obiceiurile)

In stiintele sociale deseori folosim in spatiul conceptual cuvinte din mediul obisnuit insa definite diferit (drept concepte stiintifice).
Tehnologii:
• Presupun 3 categorii de norme”
1. normele tehnice (directe de productie sau de utilizare ale unei tehnologii)
2. normele de organizare (o tehnologie presupune norme ale organizarii indivizilor care folosesc acea tehnologie)
3. norme sociale (impact social al tehnologiilor)
• William Ogburg – “Teoria Decalajului Cultural” – explica modalitatea in care se produce schimbarea sociala in timp. Achizitia unei tehnologii produce un decalaj cultural adica un decalaj in asimilarea normelor (in momrente diferite). Primele norme invatate sunt normele tehnice (de producere si utilizare), urmeaza cele organizatorice ci in final cele sociale.
Dpdv a culturii constructia culturii se leaga de limbaj.
Limbajul reprezinta orice fel de sistem de semne si de sistem de operare cu ele.
“Semnul este tot ceea ce este pus pentru altceva” – Humberto Echo
Distinctia intre semn si semnal: semnalul este suportl fizic al semnului.
La nivelul limbajului exista 2 tipuri de reguli: sintactice (reguli de combinare a semnelor intre ele. La nivelul limbii naturale, regulile sintactice sunt regulile gramaticale) si de corespondenta/semantice (reguli intre semn si unitatea culturala la care se refera)
Regulile sintactice si semantice permit functionarea limbajului autonom si mai ales a unui volum urias de informatii. Acest volum de informatii depinde de caracteristicile limbajului limbii naturale, a canalelor de comunicare utilizate etc. In anii 30 a sec XIX, 2 americani Eduard Saprir si Benjamin Worf au propus o teorie socanta vizavi de modul in care functioneaza limbajul. Aceasta teorie s-a numit “Teoria relativismului lingvistic” – pleaca de la ideea ca noi gandim pe baza limbajului natural. Intelegerea lumii depinde de limbajul nostru. Perceptia realitatii noastre depinde de limbaj. Aceasta ipoteza ne spune ca oamenii din culturi diferite nu vad la fel acelasi univers (Ex: eschimosii au 4 cuvinte care definesc zapada in anumite stadii)
Cunoasterea unei societati trb sa porneasca de la cunoasterea limbajului acelei societati.
William Graham a definit etnocentrismul ca fiind legat de valorizarea propriei culturi a oamenilor. Presupune raportarea la lume printr-un sistem de referinte creat de tine.
Fiecare comunitate considera cultura ei ca fiind cea mai importanta.
Etnocentrismul este o atitudine fireasca a oricarei societati de a valoriza propriile culturi.
Xenocentricmul este o modalitate de prin care sunt valorificate culturile altora (sunt considerate superioare)(Ex: preferinte fata de aparate, produse din strainatate)
Proportia dintre cele 2 poate sa varieze dar ambele sunt la fel de importante. In absenta xenocentrismului progresul unui societati este limitat.
Relativismul cultural se refera la atitudinea de neutralitate in raport cu fenomenul cultural (o cultura – studiata din perspectiva ei; o societate – studiata din interiorul ei)
Subcultura si contracultura

Element si complex cultural.
Elementul cultural: caramida de baza a culturii, simbol al culturii
Complex cultural: mai multe elemente culturale; presupune, in societate, achizitia lor, producerea lor.

Raporturile si contactele dintre culturi:

Concepte: aculturatie (contactul dintre 2 culturi in care se formeaza complexe culturale noi cu elemente componente care provin din culturi diferite; proces de simbioza culturala in care se produc concepte culturale noi datorita imprumuturilor, pastrand elemente culturale inedite; prezenta mereu in schimburile culturale), acomodare (procesul prin care 2 culturi sau 2 societati diferite care se afla in acelasi spatiu sau in spatiu de proximitate ajung sa-si defineasca acorduri de tolerare) si asimilare (procesul prin care o comunitate, avand o cultura speifica, este integrata intr-o cultura majoritara iar cultura minoritara incepe sa-si piarda identitatea in sanul culturii majoritare)
Cele 3 concepte se refera la contactul dintre culturi.

Syllabus P.E.

PSIHOLOGIA EDUCATIEI

Evaluare finala –> saptamana17-21 ianuarie
–>examen scris; 1h

• Manual pentru cei “fara frecventa”: “Psihologia Educatiei” – Dorina Salavastru, Ed. Polirom
• Manual ajutator: “Introducere in psihologia educatiei si dezvoltarii” – Ioan Neascu, Ed. Polirom

OBIECTIVUL general al cursului: Asigurarea recunoasterii, intelegerii si explicarii unor probleme de psihologie a educatiei care pot sa apara in timpul derularii activitatilor didactice.

Obiective:

• cunoasterea principalelor metode ale invatarii
• recunoasterea la elevi a unor probleme de natura psihologica si formularea unor solutii de depasire a lor
• cunoasterea principalelor caracteristici psihologice ale varstelor scolare si a modalitatilor indicate de relationare cu elevii
• cunoasterea si intelegerea rolului profesorului in scoala
formarea deprinderii de a intelege fiecare elev si situatii didactice prin prisma specificului psihologiei educatiei.

Modalitatea de desfasurare a activitatilor de curs si de seminar
Activitatile de curs si de seminar vor avea un caracter interactiv, exersandu-se colaborarea si lucrul pe grupe.

Tematica

1. Obiectul si evolutia domeniului Psihologiei educatiei
• Ce este psihologia educatiei?
• Psihologia educatiei si psihologia scolara; rolul lor in formarea initiala

2. Invatarea: definire, forme si conditii
• Conceptul de invatare
• Forme ale invatarii
• Conditiile invatarii

3. Modele ale invatarii
• Modelul asociationist
• Modelul constructivist
• Modelul invatarii ca procesare a informatiilor

4. Invatarea si procesele psihice fundamentale
• Gandirea: definire; forme; rezolvare de probleme
• Memoria: definire; forme; conditii
• Afectivitate: definire; forme; optim afectiv
• Motivatia: definire; forme; optim motivational
• Vointa: definire; forme; educare

5. Caracterizarea varstelor scolare. Repere psihopedagogice
• Factori de dezvoltare ontogenetica
• Stadialitatea. Consideratii generale
• Trei modele stadiale
• Varstele scolare. Caracterizare psihologica. Recomandari pedagogice.

6. Metode de cunoastere a elevilor
• Dificultati si solutii in cunoasterea psihologica a elevilor
• Evaluarea potentialului de invatare
• Fisa psihopedagogica

7. Devieri comportamentale si combaterea lor
• Inadaptarea scolara: cauze, forme si factori
• Profilaxia comportamentului deviat

8. Esecul scolar
• Cauzele esecului scolar
• Prevenirea si inlaturarea esecului scolar

9. Elevii cu aptitudini inalte
• Adaptare curriculara
• Forme speciale de activitate
• Dimensiunea de gen a succesului scolar

10. Aspecte psihologice ale comunicarii didactice
• Forme de comunicare
• Implicatii psihopedagogice
• Identitate de gen si comunicare didactica

11. Elemente de psihologie sociala scolara
• Scoala ca institutie
• Clasa – grup social special
• Status si rol in scoala

12. Dimensiuni psihosociale ale activitatii profesorului
• Profesorul: rol, functii, stiluri didactice
• Profesorul si arta motivarii pentru invatare


Bibliografie recomandata

1. Gordon W. Allport, 1991, Structura si dezvoltarea personalitatii, EDP, Bucuresti
2. Andrei Cosmovici si Luminita Iacob coorodnatori. 1998, Psihologie scolara, Polirom, Iasi, partile I si II
3. Carmen Cretu, 1997, Psihopedagogoia succesului, Capitolele IV, V, VII, VIII, Polirom, Iasi
4. Willem Doise, Gabriel Mugny, 1998, Psihologie sociala si dezvoltare cognitiva, Capitolul 2, Polirom, Iasi
5. Adrian Hatos, Sorana Saveanu coordonatori, Educatia si excluziunea sociala a adolescentilor din Romania, Edit. Universitatii din Oradea, 2009
6. M. Ionescu, I. Radu, D.Salade coordonatori, Studii de pedagogie aplicata, Edit. Presa Univ. Clujeana, Cluj-Napoca 2000
7. Serge Moscovici coordonator, 1994, Psihgologia sociala a relatiilor cu celalalt, Capitolul XII, Politom, Iasi
8. Anca Munteanu, 1998, Psihologia copilului si a adolescentului, Edit. Augusta, Timisoara
9. Dorina Salavastru, 2004, Psihologia educatiei, Polirom, Iasi, Capitolele 1,2,3,4,6.5,7
10. Dorina Salavastru, 2009, Psihologia invatarii. Teorii si aplicatii educationale, Polirom, Iasi
11. D.O. Stefanescu, Dilema de gena educatiei, Polirom, Iasi 2003

Seminar P.E.

Obiective:

• Analiza critica si compararea unor teorii psihologice
• Aplicarea elementelor teoretice studiate in situatii educationale variate
• Exersarea analizei datelor psihologice in vederea formularii unor solutii didactice adecvate
• Intelegerea cazurilor puse in discutie
• Exersarea cooperarii in grupele de lucru in discutarea problemelor de P.E.

Syllabus CFSP

Concepte Fundamentale în Ştiinţa Politică
Syllabus pentru seminar
Anul universitar 2010-2011


Curs: Conferenţiar Univ. Dr. Cristian R Pîrvulescu
Seminar: Lector Univ. Dr. Claudiu Crăciun
Lector Univ. Dr. Mihai Ungureanu

Acest seminar este o introducere in studiul ştiinţelor politice, care se va continua in semestrul al doilea cu seminarul de Instituţii politice.

I. Comunicarea se va realiza cu ajutorul poştei electronice si in cazuri excepţionale, prin telefon, de la secretariatul Facultăţii de Ştiinţe Politice din Strada Povernei, Nr.6.

Adresele sunt:
stiinta_politica@yahoo.com (Claudiu Crăciun);
ungureanu.dmihai@yahoo.com (Mihai Ungureanu).

Studenţii sunt invitaţi sa folosească aceste adrese pentru întrebări asupra conţinutului academic al seminarului precum si in alte scopuri legate de pregătirea de specialitate (consultare eseuri finale, materiale suplimentare, achiziţii de cărţi sau materiale informative, adrese web de interes, etc.)

De asemenea, toţi studenţii anului 1 sunt rugaţi sa îşi comunice in termen util conducătorului de seminar adresa personala pentru includerea intr-o lista electronica prin intermediul căreia se vor distribui informaţii si materiale necesare desfăşurării seminarului. Lista electronica va reprezenta un instrument oficial de comunicare si înscrierea in aceasta este călduros recomandata.
Condiţii obligatorii de participare seminar: 7 prezente (pentru a intra in examen)

II. Evaluarea:
1. Nota finală disciplină: , , , unde Nf=notă finală CFSP, Ns=Notă seminar, Nc=notă curs.

2. Notă seminar: , unde Np=notă participare seminar, Nt=notă test final.

3. Notă curs: , unde = notă examen scris final.

4. Prin participare se au in vedere activităţi de seminar cum ar fi: comentarea textelor obligatorii, rezolvarea problemelor propuse de coordonatorul de seminar (temele pentru acasă, discutate în cadrul seminarului şi rezolvate la tabla, atunci când va fi cazul).

5. Testul final seminar va consta in aplicaţii ale teoriilor discutate la seminar. Subiectele nu vor fi cunoscute dinainte si vor fi strict din textele obligatorii de seminar. Testul va avea loc in cadrul ultimului seminar si va dura 110 min. Se acorda un punct din oficiu.


Masuri luate in cazul copiatului: nepromovarea seminarului.


III. Texte seminar:
Nr. Text (autor, an, titlu,editura/jurnal)
1. Weber, M. 1919. Politics as a Vocation. Duncker & Humblodt, Munich;
2. Pirvulescu, C. 2000. Politici si Institutii Politice. Editura 3; (cap.1,2)
3. Dahl, R. 1957. The Concept of Power. Behavioral Science, 2-3;
4. Bachrach, P., Baratz, M.S. 1962. Two Faces of Power. The American Political Science Review, Vol.56, No.4;
5. Isaac, J.C. 1987. Beyond the Three Faces of Power: A Realist Critique. Polity, Vol.20, No.1;
6. Renan, E. 1882. What is a Nation? A lecture delivered at the Sorbonne, 11 March 1882. 'Qu'est-ce qu'une nation?', Oeuvres Completes (Paris, 1947-61), vol. I, pp. 887-907.
7. Mann, M. 1993. The Sources of Social Power, Vol.II The Rise of Classes and Nation-States 1760-1914. Cambridge University Press; (cap.3)
8. Craciun, C. 2007. Stat, Violenta si Suveranitate. Editura Tritonic, Bucuresti; (cap.2)
9. Tilly, C. 2002. Revolutiile Europene (1492-1992). Polirom; (cap.1)
10. Skocpol, T. 1979. States and Social Revolutions: A Comparative Analysis of France, Russia, and China. Cambridge University Press; (cap.1,2)
11. Dahl, Robert A. 2002. Democratia si Criticii Ei. Iasi: Institutul European; (cap.15)

Se vor opera cateva modificari in privinta textelor de mai sus. (posibil schimbare ordine, adaugarea unuia sau mai multor texte, renuntarea la altele)

Syllabus GCSA

GCSA – anul I, semestrul I (anul univ. 2010-2011)
Bibliografie și informații privitoare la prezențe și la examen

Bibliografie:

1. Max Weber, „«Objectivity» in Social Science and Social Policy”, în Michael Martin, Lee C. McIntyre (eds.), Readings in the Philosophy of Social Science, Cambridge, Mass.; London, England, MIT Press, pp. 535-546.
2. Charles Taylor, „Neutrality in Political Science”, în Michael Martin, Lee C. McIntyre (eds.), Readings in the Philosophy of Social Science, Cambridge, Mass.; London, England, MIT Press, pp. 547-570.
3. Friedrich Hayek, „The Theory of Complex Phenomena”, în Michael Martin, Lee C. McIntyre (eds.), Readings in the Philosophy of Social Science, Cambridge, Mass.; London, England, MIT Press, pp. 55-71.

Informații privitoare la prezența la seminar:

Este obligatoriu ca fiecare student/ă să participe la minimum 3 seminarii de GCSA. Aceste prezențe pot fi obținute și mergînd la o altă grupă de seminar care are GCSA în aceeași săptămînă (seminarul pentru fiecare grupă este o dată la două săptămîni), dacă studentul/a nu poate participa la seminarul cu grupa sa. La seminarii nu se pun absențe, ci se cumulează prezențe. Sunt admise scutirile din motive obiective (de ex., din motive de sănătate). Conform politicii FSP, nu se consideră un motiv obiectiv de absență la seminarii faptul de a fi angajat/ă sau înscris/ă și la o altă facultate. Studenții care se află în asemenea situații pot încerca să cumuleze numărul minim de prezențe venind la orice grupă de seminar.

Informații privitoare la examen:

Examenul va consta într-un test de 90 minute alcătuit din următoarele tipuri de subiecte.
1. 4-5 întrebări tip grilă din materia predată;
2. parafrazarea sau reformularea unui citat dat;
3. citarea corectă a unui scurt fragment extras de student/ă dintr-un articol sau o carte, cu referințe bibliografice exacte (autor/i sau editor/i, titlul articolului sau al cărții, locul apariției, numele editurii, anul apariției și pagina/ile).
4. punctajul după care se va face corectarea lucărilor va fi anunțat la examen.

Pentru a intra în examen sunt necesare minimum 3 prezențe la seminariile de GCSA.
Simpla prezență la seminarii nu este relevantă pentru notă. Numai în baza participării active a studentului/ei la unul sau mai multe seminarii se pot obține pînă la 1,5 pcte care vor fi adăugate la nota obținută la test.

În timpul examenului este interzisă folosirea telefoanelor mobile sau a oricăror alte aparate electronice (laptop-uri, notebook-uri etc.), care trebuie să fie închise pe toată durata examenului.

Este permisă consultarea oricăror materiale scrise sau tipărite (cursuri, pagini xeroxate, cărți etc.), cu condiția să fie de folosință individuală.

Orice discuții între studenți pe durata examenului pot atrage sancțiuni, care pot merge pînă la excluderea din examen.

Patrimoniul cultural comun (Modul 2)

Tema I - Patrimoniul Antic

Se caracterizeaza printr-o:
o Serie de elemente noi:
o Identitati colective(Diaspora greaca, cetatea greaca Polisul),
o Democratia si institutii precum(senatul, adunarea poporului, republica),
o Urbanizarea.
o Lumea antica a descoperit un nou mod de viata: canalizarea, bai termale, biblioteci, terme, apeducte etc.
o Valori specifice civilizatiei antice(ex.: Paidea)

Cele 3 mari civilizatii:
o Celtii(gali). Acestia se caracterizeaza prin faptul ca au introdus civilizatia fierului, au inventat roata, etc. Perioada lor de glorie a fost pana in secolul I cand au fost impinsi spre N-V europei de catre romani;
o Germanii, au existat pe perioada sec V i.Hr, pana ~Vd.Hr – Organizarea autarhica;
o Grecii (VI i Hr – 146 I erei noastre) – principiul cetateniei, Urbanismul;

Civilizatia Romana:
o Au preluat Polisul grecesc (metropola), transformandu-l in URBIS – Cetate - Roma);
o Au creat un sistem de pompare a resurselor, dinspre periferie inspre centrul orasului care a dus la concentrarea resurselor intr-o mare metropola. =>Aparitia unor populatii parazite.
o Au creat un sistem de separare a puterilor in stat si astfel s-au diversificat functiile;
o Au creat un sistem de specialitate pe roluri si institutii:
o Praetorii – puterea legislativa;
o Cenzorii – recensamantul populatiei – nr pop=importanta f mare dpdv economic;
o Edilii – organizau jocuri, aprovizionau cu paine populatia si intretineau sistemele orasului (drumuri, canalizari, etc);
o Chestorii – se ocupau de finante,
o Senatul – institutie – Senatorii erau ales pe baza de avere.
Cetatenia Romana se dadea in functie de propietate (Caracalla 212), cetatenii romani aveau drept la mobilitate,dreptul la identitate, ORBIS ROMANUS, o lume multi-culturala, care cuprindea diverse etnii, etc. A dezvoltat sistemul de comunicare.

Tema II – Crestinismul

A fost o religie continentala, care s-a impus pe teritoriul Europei „Cujus regio, ejus, religio”.


Legitimarea unui proiect politic prin intermediul culturii;
Institutiile politice au o structura de legitimare prin filosofii, ideologii, traditie etc.

O parte fundamental a participarii in istoria Europeana o determina viata politica si sociala a Europei:

Similitudinea credintei, monoteista cu reprimarea dura a schismelor si a alternativelor.
Sa aibe ca referinta textul biblic.
Utilizarea unei limbi de cult pe intreg teritoriul.
Promovarea unei morale unificatoare.
Ex.: anul 313 Edictul de la Milano-s-a adoptat religia crestina.
Pe plan politic: era principalul pol al crestinarii; Respublica Crestina-o republica democrata.
A fost un liant, unificator continental pana in secolul XV cand a aparut Renasterea:

A urmat o simplificare a cultului:
- emanciparea populatiei, traducerea bibliei din latina;
- cantul Gregorian;



IMPERIILE CONTINENTALE


Au inceput in Roma( Cezar ), puterea fiind concentrata asupra unei singure persone. Imparatul era considerat unsul lui Dumnezeu.
Imperiul German: in jurul anului 960
-imperiul construit pe fundamentele lui Carol cel Mare;
-Imperiul Roman reinoit pe baze germane:
Structura de tip roman;
Primele proiecte europene;
Identitate prin recuperarea modului roman;
Opozitie cu bizantinii;
Unificarea prin religie.
Imperiul Habsburgic: Maria Tereza a realizat instruirea publica:
Formarea functiilor publice;
A separat judecata;
A separat administratia;
A infiintat cele mai mari muzee.


MARILE FRAGMENTARI TRANSCONTINENTALE SI LEGITIMAREA LOR


Disculsul de legitimare

Trei mari civilizatii: slavi, latini, germani.
Discrepantele N-S, S-V.
Discrepante intre continent si Marea Britanie.
Diviziune de tip religios.
Teza existentei mai multor Europe in Europa.
Teza culturilor provinciale.
Culturile de periferie sunt dinamice.
Europa cuprinde trei mari zone:
Zona occidentala(Atlantica-Franta,Marea Britanie; Continentala-Germania), Revolutia Industriala, Comunismul, Zona de avangarda, capitalisp de tip occidental.
Zona centrala: concept german, Mitul Europei, zona cea mai mare de conflict.
Zona de Est: sub influenta Rusiei si Turciei; marea Schisma 1054; zona intarziata economic; state aparute tarziu; iobagia a existat pana tarziu.



REVOLUTIA INDUSTRIALA


Revolutia franceza industriala
Iluminismul
A introdus modernitatea:
- din punct de vedere economic: mod de organizare financiar(capital investit, moneda hartiei).
- a introdus trei valori: munca, drepturile omului, societatea de masa.
- a avut trei etape: modernitatea primitiva, initiala; modernitatea organizata/realizata(revolutia industriala).
- modernitatea reflexiva.
O mare evolutie a civilizatiei.
O mare realizare pana la Revolutia Industriala era moara.
A adus in schimb:
- un nou mod de organizare a productiei-manufactura;
- aparitia monedei de tip hartie;
- s-a dezvoltat teoria marxista;
- aparitia locomotivei;
- s-a schimbat modul de a se imbraca al oamenilor;
- organizare masiva;
- fenomenul muncitorilor straini;
- sistemul de dependenta intre metropola si forta de munca;
- dezvoltarea metropolelor;
- 1864 Asociatia nationala a muncii;
- statul bunastatii;
- multiculturalismul.


FRONTIERELE

Frontiere ca spatiu de referinta;
Au aparut pe harta insecolul al XII lea;
Pe harta, conturul Europei a fost facut in secolul XV;
In Europa, schimbari majore au avut loc intre secolele XII si XIV;
Din punct de vedere politic Europa este spatiu referential al imaginarului colectiv;
Marea schimbare s-a produs in secolul XVIII cand spatiul din interiorul frontierelor era un spatiu politic;
Exista conceptul de natiune care reprezenta limitele spatiului national si spatiul national;
Frontierele se traseaza pentru a determina un teritoriu;
Ca spatiu geografic: Europa incepea din zona cetatii crecesti( Herodot );
Ca spatiu mintal: Europa era o zona identitara.


UNIFICAREA EUROPEANA

Pe plan fizic, geografic, Europa este teritoriul care reprezinta 7% din Terra;
Pe plan mintal Europa este definita din punct de vedere cultural, spiritual, mitologic;
Pe plan public este o entitate cu personalitate juridica, discurs de legitimare(legitimarea Europei, superioritatea morala, utopiile);
Unificarea Europeana s-a produs si prin: razboaiele cuceritoare, aliantele matrimoniale, intelegerea elitelor, tratatele europene( Congresul de la Viena 1945, Comisia Nationala a navigatiei pe Rin 1813, Comisia Europeana a Dunarii )

Fundamentele civilizatiei europene (Modul I)

De pe tabla:
I. Fundamentele civilizatiei europene
MAUSS, MEAD, BRAUDEL
• M. Malita ,10 000 culturi - o singura civilizatie, Bucuresti 2005
• F. Braudel, Cromatica civilizatiilor, Bucuresti, Meridiane vol. I 1994
• N. Djuvara, Civilizatii si tipare istorice, Bucuresti Humanitas vol. II
1. Individualismul
• A.Renant, Era individului, Iaz, Institutul European
2. Umanismul
• C. Noica, Moidelul cultural european, Bucuresti Humanitas

!Malita – “Cultura este ansamblul credintelor, valorilor, operelor, moravurilor, atitudinilor etc. produse de oameni intr-o anumita epoca si intr-un anumit spatiu”

!Braudel – “Civilizatia este ansamblul caracteristicilor unei comunitati sau al unei epoci.” (Ex: civilizatia greaca sau era fierului)

!Braudel – 4 criterii de civilizatie
1. spatiu de referinta
2. un anumit tip de societate
3. un sistem economic
4. anumite mentalitati colective

!Djuvara – “Civilizatia este formata din mari ansambluri de societati a caror viziune asupra lumii, ale caror tehnici, arte si institutii confera societatilor care le impartasesc un mod de viata comun.”

3 conditii ale unei civilizatii:
• arie geografica relativ intinsa cuprinzand mai multe societati
• tehnici, moravuri, credinte asemanatoare
• dezvoltare de peste 2000 de ani

Ex: civilizatia greco-romana, bizantina, occidentala

5 caracteristici ale civilizatiei europene:
• individualismul
• umanismul
• natiunea
• democratia
• capitalismul

Tema I : Individualismul
• morala biblica sustine individualismul
• dreptul roman (uzus, fructus, abuzus)
• religia protestanta
• iluminismul (fiecare se poate emancipa prin cultura)
• Declaratia drepturilor omului si cetateanului
• Liberalismul politic

Tema II: Umanismul
• Puse in centrul sau: omul ca valoare (antropocentrica) -> “Omul este masura tuturor lucrurilor”

Tema III: Natiunea
• Ius sangvinis – natiunea etnoculturala (Herder, Fechete)
• Ius Sali – natiunea, comunitatea politica (Reman)
• E. Gellner: Natiuni si nationalism, Buc Humanitas 1995
• G. Heret: Istoria natiunilor si antinationalismelo in Europa Institutul European 1997
• Produs destul de tarziu, in sec XVIII (natiunea)
• Comunitate legitimata istoric si cultural bazata pe unitate de limba, etnicitate, destin istoric si religie. (+teritoriu national, stat national)
• Concepte/viziuni asupra natiunii – cetatean in functie de:
- descendenta germanica “jus sanguinis”
- “jus soli” (in functie de resedinta)
Natiunea e plebiscit cotidian.

Tema IV: Democratia
Cele trei reguli ale Democratiei:
1. Democratia Reprezentativa;
2. Participarea Populara;
3. Separarea puterilor in stat.

Democratia ca mod de guvernare, 9 standarde:

1. Reprezentantii alesi controleaza deciziile guvernului;
2. Reprezentantii sunt alesi prin competitii electorale periodice si in mod transparent;
3. Orice persoana adulta are dreptul de a-si alege reprezentantii;
4. Orice persoana adulta are dreptul de a candida la functii publice;
5. Cetatenii au dreptul sa se exprime fara a fi pedepsiti;
6. Cetatenii au dreptul sa-si caute surse alternative de informare;
7. Cetatenii au dreptul de a infinta asociatii si organizatii relativ independente;
8. Reprezentantii alesi trebuie lasati sa-si exercite functiile constitutionale fara imixtiuni din partea celor care nu au fost alesi;
9. Societatea trebuie sa se auto-guverneze si sa actioneze independent de constrangerile venite de la un sistem politic supra-statal.



Tema V: Capitalismul
Def.: Capitalismul a aparut in secolul XVI, in zona Stuttgart, Germania. Acesta a aparut intr-un context cultural precis odata cu aparitia Calvinismului. Capitalismul a reprezentat un mod de organizare economica si sociala realizat prin 3 conditii esentiale,(mentionate mai jos), Capitalismul a asigurat succesul revolutiei industriale. A facut posibile 2 mari evolutii istorice in europa: Revolutia Industriala si Modernizarea.

Ca sa existe Capitalism, trebuie sa fie indeplinite 3 criterii:
1. Proprietate Privata;
2. Maximizarea Profitului;
3. Concurenta (reglatorul pietei)

Capitalismul financiar are impact asupra economiei reale(productia de autoturisme).
1. Ratiunea, (Thomas Adorno: „Ratiunea a creat Europa dar si monstrii”);
2. Armonia si Simetria: (Aristotel a teoretizat aceste concepte);
3. Libertatea
4. Egalitatea in natura teoretizata de Stoici;
5. Spiritul Comunitar (implementat de Slavi);
6. Importanta Actiunii (spre deosebire de contemplatie specifica orientalilor);
7. Importanta muncii(sec.: XVIII).

Principii negative: Materialismul, Spiritul dominator, Eurocentrismul, Expansionismul etc.

I.M.C.R. Curs 2

In secolul XVII, desi se mentine automia principatelor (pe care Imperiul Otoman a respectat-o) sunt semne ca incepe sa fie incalcata => pe plan politic instabilitate din cauza deselor schimbari de domnie
• cresterea obligatilor fata de Poarta (bani, produse, respectarea anumitor reguli impuse de I.O. => indreptarea comertului spre Imperiu, proces ce a intarziat modernizarea)
• o serie de localitati de pe teritoriu nord-dunarean erau ocupate militar de turci (ex. Braila, Giurgiu) => garnizoane turcesti fara legatura cu restul tarii
• un fenomen care incepe acum este cresterea influnetei Rusiei care va intra in conflict cu cea a Imperiului Otoman -> se complica ecuatia politica care domina principatele. Rusia avea intentii clar expansioniste in directia sud-est a europei, intentii pe care ea le afisa ideologic, sustinand ca vrea sa ocroteasca vietile crestinilor (interes real: Gurile Dunarii)
• cu fiecare actiune ofensiva a lor, Rusia isi arata “dorinta” de a ajuta principatele
• principatele devin sec XVII – XIX , teatru de lupta ruso-turc
• principatele – nesiguranta
• Criza Orientala/Problema Orientala
• Pactul lui Cantemir cu Petru cel Mare 1710
• 1774 – Pacea de la Kuciuk Kainargi: “Rusia poate solicita Poartei sa asculte cu simpatie cererile ei de interventie” => s-a deschis si mai mult calea interventiei Rusiei in principate
• 1812 – Pacea de la Bucuresti, Barsarabia este anexata de catre Rusia
• 1826 – prin Conventia de la Akerman, Rusia devine oficial putere garanta a Moldovei si apoi a Tarii Romanesti. Conform acestei hotarari, nici o decizie importanta a principatelor nu se putea lua fara acordul comun a celor 2 puteri.
• 1828 – tratat prin care Rusia primeste dreptul de administrare al principatelor in conditiile unei ocupatii militare (care trebuia sa dureze pana cand Turcia platea toate datoriile de razboi Rusiei) Aceasta guvernare militara va dura pana in 1834 .
• Dupa Razboiul Crimeei in 1856, in urma Conferintei de la Paris , principatele vor intra sub puterea colectiva a celor 7 MARI PUTERI
• Se mentine suzeranitatea otomana dar care ajunge mai mult teoretica si se intareste inlfuenta ruseasca
• Realitatea social-economica a acestei mari epoci: de fapt pe plan social-economic la sfarsitul sec XVII si chiar la inceputul sec XIX, continua impartirea in clasele traditionale din perioada medievala (boierimea, clerul, burghezia urbana, taranimea) – nu este o impartire cu granite riguros stabilite (ex: sec XVIII – titlul de boier se dadea pe functii)
• Marimea proprietatii este direct proportionala cu rangul social. Au loc reforme sociale care modernizeaza un pic acesta structura (ex: reforma lui Constantin Mavrocordat)
• Boeirii erau dependenti politic si economic de domn
• Incep calatoriile spre Occident, cumparaturi etc.
• Dinamica economica are loc in centrul si sud-estul Europei, schimbarea unor acorduri, eliberarea unei piete facea marea boierime sa inteleaga ca poate castiga mai mult din proprietatile pe care le are, rezultand ca boierimea va dori optimizarea procesului productiei si ii va creste interesul pentru comert (exterior si interior). Pana atunci, comertul fusese un schimb pe distante mici. Din acest moment, comertului ii vor fi necesare o patura sociala care sa se ocupe de logistica comertului, deschiderea de piete mai mari, etc.
• Asezari rurale devin asezari urbane. Domnul se ingrijeste ca in anumite comune sa fie targuri care sa se permanentizeze acolo => ajung o structura urbana.
• Se intensifica productia (tot sec XIX, inc sec XX) -> unele rascoale (de ex. in agricultura)
• Se incearca cointeresarea taranimii (mai multa mancare, beneficii etc.)
• Obligatia principatelor sa-si directioneze intreaga productie spre Poarta iar apoi sa vanda ce le ramanea
• Dupa 1829 Tarile Romane isi vor putea vinde produsele oriunde dupa ce Turcia renunta la monopol.
• Modernizarea este conditionata si de modernizarea urbana: se formeaza targuri dar si spatiile urbane mari se dezvolta. Apare o grija pentru igiena, pentru conditii mai bune de locuit. Targurile au o importanta mare mai ales in Moldova (fiindca acolo relieful impiedica o dezvoltare buna a agriculturii)
• Apare o conducere moderna
• Porturi pe Dunare (comert, idei): Galati, Braila, Turnu-Severin
• Incep sa apara forme de economie de tip industrial: manufacturi care folosesc masini, mana de lucru este f. ieftina => produse competitive pe piata
• Apar fabrici: fabrica de sticla (apare geamul)
• Intrepatrundere a intereselor (caracteristica a evolutiei sociale) boierimii cu cele are burgheziei
• In orase incep sa apara structuri scolare noi (scoli romanesti la inceputul sex XIX)
• Taranimea isi continua modul de viata (gospodarii modeste)
• Se incearca, dupa modelul din Occident, o guvernare rationala (=incercarea inlaturarii sau cel putin limitarii abuzurilor) prin incercarea separarii puterilor in stat.
• Se incearca crearea unui complex de legi
• 1780 -> Alexandru Ipsilanti da Pravoliceasca Condica care era redactata in romana si greaca, inspirata preponderent din Dreptul Bizantin, insa se folosesc si o serie de obiceiuri locale, elementul nou fiind ca enunta principiul autonomiei legii (printr-un Departament al legilor si prin numirea in fiecare tinut al unui dregator care sa verifice aplicarea legilor)
• 1818 – Codul lui Caragea, inspirat de codul civil a lui napoleon (1808) => incepem sa surprindem o anumita sincronizare cu dreptul european si inceperea folosirii unui limbaj juridic modern
• Relatarea, aplicarea, adoptarea a unui Regulament Organic in ambele principate. Procesul elaborarii a fost complex. Initiativa a fost luata de catre Pavel Kiseleff care incearca introducerea anumitor norme moderne ce nu puteau fi introduse in Rusia.
• Prevederile : modernizarea dupa modelul occidental european, continuarea ideilor lui Ipsilanti, Caragea etc.
• Obsteasca Adunare – are loc clar in structura statului si este inzestrata cu o autoritate legislativa
• In principate, membrii erau: Mitropolitul Bisericii Ortodoxe, 20 boieri de rangul I (plateau impozitul cel mai mare), 18 boieri de rangul II
• Sistemul judecatoresc alcatuit pe principiul separarii puterilor, activitatea judecatorilor fiind separata de cancelaria domnului
• Aparitia unor dregatori pe diverse sectoare, aparitia unor departamente (fostele ministere) pentru armata, justietie, afaceri straine etc. Sefii acestor departamente se reunesc intr-un Sfat Administrativ (ex-guvernul)
• La nivel local se incerca instalarea unor noi autoritati, se instaura in conducerea oraselor o municipalitate .
• Prevederile regulamentului transforma domeniul feudal in proprietate absoluta de tip capitalist iar pe boier in proprietar dar aceasta modernizare se facea prin desfiintarea posibilitatii taranului de a primi pamant => acum trb sa negocieze (practic, negocierea nu era un progres) => modernizarea se face in defavoarea cresterii nivelului de trai a taranimii
• Se infiinteaza o Comisie de Igiena a orasului, canalizarea
• Desfiintarea organismelor de tip corporativ. Conceptia moderna ca “individul are legaturi directe cu puterea” (efecte pozitive si negative)
• Modificarea sistemului fiscal prin renuntarea la impozitele indirecte, impozitul direct se mareste
• Biserica Ortodoxa ramane cu rol dominant
• Se incearca o subordonare a bisericii. Preotii devin salariati ai statului => pot fi controlati; creste gradul de dependenta
• Asezamant de tip constitutional

Perioada premergatoare revolutiei de la 1848:
- noii domni st oameni formati occident
- aparitia scolilor in mediul rural
- reactie a marii boierimi (pro-invatamant, anti-invatamant pt tarani)
- 1821 – Scoala pentru Invatatura Copiiilor Satului
- Florian Aron (Iasi), Ion Maiorescu (Ardeal, stab. in Craiova), Aftimie Murgu, Simion Banut etc.
- Domnitorii care contribuie la modernizare: Barbu Stirbei - “Eforia Scolilor” 1822 (Gh. Lazar, Petrache Poenaru etc.)
- Atentia organizarii unor institutii culturale = expresia formarii unor structuri culturale a caror importanta deosebita este data de modul de gandire al oamenilor vremii. Intentie nefinalizata: de a se organiza un Teatru National. Domnita Ralu va fonda Teatrul de la Cismeaua Rosie, teatru grecesc, in care se vor juca opere cu mesaj politic; Ex: 1820: “Brutus” – Voltaire
- Teatrul Mare -1845 (Iasi, Copou)
- Se formeaza biblioteci, una chiar cu numele de Biblioteca Nationala
- In Obsteasca Adunare, in randul boierimii, a aparut dorinta de a exista “opozitie”

I.E. Seminar 1

Gandind ca un economist:

Obiective:
o Cum aplica economistii metodele stiintei;
o Modul in care prin ipoteze si modele se reprezinta situatii reale;
o Distinctia dintre Microeconomie si Macroeconomie;
o Diferenta dintre afirmatile pozitive si normative;
o Rolul economistului in aplicarea politicii economice;
o De ce exista dezacorduri intre economisti.

!Fiecare domeniu are un limbaj si un mod de gandire propriu. Economistii incearca sa abordeze subiectele lor de studiu cu obiectivitatea omului de stiinta.
!Economistii creaza teorii, colecteaza date, si apoi analizeaza aceste date incercand sa verifice sau sa respinga teoriile formulate.
!In economie, in general, experimentarea este exclusa. Economistii formuleaza ipoteze care sunt menite sa usureze intelegerea a ceea ce se intampla in jurul nostru (ex: Daca se doreste a se studia efectele comertului international putem presupune doar 2 tari care produc doar 2 bunuri. O data inteles comertul international intr-o lume imaginara, ne aflam intr-o pozitie mai buna pentru a intelege comertul international in lumea reala mult mai complexa.).
!Arta in gandirea stintifica indiferent ca este vorba de fizica biologie, chimie, consta in alegerea ipotezelor. Economistii folosesc ipoteze diferite pentru a raspunde unor probleme diferite. Daca se doreste a se studia efectele unei politici economice, putem face o analiza pe termen scurt ( in care preturile raman fixe dat fiind faptul ca pe termen scurt preturile nu se schimba) si o analiza pe termen lung (in care preturile sunt flexibile).
!Modelele economice sunt simplificari ale realitatii; ele se bazeaza pe ipoteze (ca de exemplu cele 2 tari etc)

Micro si macro ECONOMIE

Definitii:

o Micro-economia: studiaza modul in care gospodariile si firmele adopta decizii si felul in care interactioneaza acestea pe piete specifice.
Ex:
• Efectele controlului chiriilor asupra locuintelor din Bucuresti.
• Impactul concurentei straine asupra industriei auto din Romania.

o Macro-economia: studiaza fenomenele la nivelul/scara economiei.
Ex:
• Efectele imprumuturilor contractate de guvern.
• Modificariile in timp ale ratei somajului.
• Impactul politicilor alternative orientate spre sprijinul cresterii economice asupra standardului de viata.

!Micro si macro economia sunt puternic corelate, evolutiile macro-economice pot fi intelese daca se iau in calcul deciziile micro-economice asociate acestor evolutii.
Ex: Un macro-economist ar putea sa studieze efectul unei reduceri a impozitului pe venit, pecreput de guvern asupra productiei de bunuri si servicii. Pentru a analiza acest aspect, el trebuie sa ia in considerare modul in care diminuarea impozitului afecteaza deciziile gospodariilor legate de volumul de cheltuieli pentru bunuri si servicii.