CULTURA (lat. colere)
Sec XIX Eduard Taylor defineste “cultura” ca termenul care este folosit astazi.
Cultura este tot ceea ce oamenii creaza intr-o societate de la idei pana la obiecte.
Cultura = toate modurile de producie, comportamente si idei care sunt produse sau utilizate intr-o societate si care st transmise de la o generatie la alta prin orice fel de mijloc cu exceptia celor genetice.
Exista o anumita relatie care este sugerata intre cultura si instinct. Exista o contrapondere intre invatare (cultura) si instincte (care sunt programate genetic). Cele mai multe din comportamentele omului sunt produse ale invatarii. Si animalele invata (Ex: un pradator invata in vaneze) asa cum si instinctul functioneaza in cazul oamenilor (Ex: majoritatea femeilor tin copilul la sanul stang). Baza instinctuala in cazul omului exista pentru nenumarate actiuni insa este imbracata cultural prin educatie.
Cultura este cea ce diferentiaza omul de animale. Omul este cel mai puternic animal de pe planeta, puterea fiindu-i data de faptul ca omul isi creaza un anumit mediu de viata multumita culturii.
Limbajul este considerat pivonul culturii. Din acest pdv, societatile depind foarte mult de modul prin care ele comunica.
Toate societatile vechi sunt conduse de structuri precum “Sfatul Batranilor”, dat faptului ca ei au cea mai mare baza culturala pe care o transmit oral.
Cultura nu are un sens intrinsec pozitiv.
“Civilizatia este o cultura de export” in sensul in care atunci cand o cultura este dezvoltata dpdv al productiei etc. si are produse culturale care sunt imprumutate de la alte culturi/societati, atunci poate fi numita civilizatie => orice comunitate produce cultura dar nu putem vorbi de civilizatie intotdeauna.
Structura culturii (3 parti componente)
• Componenta ideatica (valori, idei)
• Componenta normativa (in general in spatele normelor stau idei)
• Componenta obiectuala (se refara la tot ceea ce este obiect; partea tangibila)
Cele 3 componente ale culturii functioneaza corelat.
Ideile asociate cu normele reprezinta ideologii (credinte ale oamenilor in legatura cu ceea ce trebuie facut).
Normele asociate cu obiectele treprezinta tehnologii (in sens generic)
Normele reprezinta modelele prescrise de comportament pe care oamenii trebuie sa le respecte in anumite cadre sociale.
Normele sunt cele care ne determina activitatile cotidiene (Ex: scrierea la curs)
Exista 2 feluri de norme: ideale (prescrise in societate), reale (statistice)
Normele reale functioneaza in societate pe baza de sanctiuni (un tip de reactie in leg cu o anumita persoana; in sens pozitiv sau negativ) si pot sa existe intr-o forma scrisa sau practica.
Exista 4 tipuri de norme:
1. Normele formale cu sanctiuni puternice (formeaza legile penale)
2. Normele formale cu sanctiuni slabe (formeaza legile civile)
3. Normele informale cu sanctiuni puternice (formeaza traditiile)
4. Normele informale cu sanctiuni slabe (formeaza obiceiurile)
In stiintele sociale deseori folosim in spatiul conceptual cuvinte din mediul obisnuit insa definite diferit (drept concepte stiintifice).
Tehnologii:
• Presupun 3 categorii de norme”
1. normele tehnice (directe de productie sau de utilizare ale unei tehnologii)
2. normele de organizare (o tehnologie presupune norme ale organizarii indivizilor care folosesc acea tehnologie)
3. norme sociale (impact social al tehnologiilor)
• William Ogburg – “Teoria Decalajului Cultural” – explica modalitatea in care se produce schimbarea sociala in timp. Achizitia unei tehnologii produce un decalaj cultural adica un decalaj in asimilarea normelor (in momrente diferite). Primele norme invatate sunt normele tehnice (de producere si utilizare), urmeaza cele organizatorice ci in final cele sociale.
Dpdv a culturii constructia culturii se leaga de limbaj.
Limbajul reprezinta orice fel de sistem de semne si de sistem de operare cu ele.
“Semnul este tot ceea ce este pus pentru altceva” – Humberto Echo
Distinctia intre semn si semnal: semnalul este suportl fizic al semnului.
La nivelul limbajului exista 2 tipuri de reguli: sintactice (reguli de combinare a semnelor intre ele. La nivelul limbii naturale, regulile sintactice sunt regulile gramaticale) si de corespondenta/semantice (reguli intre semn si unitatea culturala la care se refera)
Regulile sintactice si semantice permit functionarea limbajului autonom si mai ales a unui volum urias de informatii. Acest volum de informatii depinde de caracteristicile limbajului limbii naturale, a canalelor de comunicare utilizate etc. In anii 30 a sec XIX, 2 americani Eduard Saprir si Benjamin Worf au propus o teorie socanta vizavi de modul in care functioneaza limbajul. Aceasta teorie s-a numit “Teoria relativismului lingvistic” – pleaca de la ideea ca noi gandim pe baza limbajului natural. Intelegerea lumii depinde de limbajul nostru. Perceptia realitatii noastre depinde de limbaj. Aceasta ipoteza ne spune ca oamenii din culturi diferite nu vad la fel acelasi univers (Ex: eschimosii au 4 cuvinte care definesc zapada in anumite stadii)
Cunoasterea unei societati trb sa porneasca de la cunoasterea limbajului acelei societati.
William Graham a definit etnocentrismul ca fiind legat de valorizarea propriei culturi a oamenilor. Presupune raportarea la lume printr-un sistem de referinte creat de tine.
Fiecare comunitate considera cultura ei ca fiind cea mai importanta.
Etnocentrismul este o atitudine fireasca a oricarei societati de a valoriza propriile culturi.
Xenocentricmul este o modalitate de prin care sunt valorificate culturile altora (sunt considerate superioare)(Ex: preferinte fata de aparate, produse din strainatate)
Proportia dintre cele 2 poate sa varieze dar ambele sunt la fel de importante. In absenta xenocentrismului progresul unui societati este limitat.
Relativismul cultural se refera la atitudinea de neutralitate in raport cu fenomenul cultural (o cultura – studiata din perspectiva ei; o societate – studiata din interiorul ei)
Subcultura si contracultura
Element si complex cultural.
Elementul cultural: caramida de baza a culturii, simbol al culturii
Complex cultural: mai multe elemente culturale; presupune, in societate, achizitia lor, producerea lor.
Raporturile si contactele dintre culturi:
Concepte: aculturatie (contactul dintre 2 culturi in care se formeaza complexe culturale noi cu elemente componente care provin din culturi diferite; proces de simbioza culturala in care se produc concepte culturale noi datorita imprumuturilor, pastrand elemente culturale inedite; prezenta mereu in schimburile culturale), acomodare (procesul prin care 2 culturi sau 2 societati diferite care se afla in acelasi spatiu sau in spatiu de proximitate ajung sa-si defineasca acorduri de tolerare) si asimilare (procesul prin care o comunitate, avand o cultura speifica, este integrata intr-o cultura majoritara iar cultura minoritara incepe sa-si piarda identitatea in sanul culturii majoritare)
Cele 3 concepte se refera la contactul dintre culturi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu