19 octombrie 2010

C.F.S. Curs 2

SOCIALIZAREA (procesul de formare al fiintei umane, formarea personalitatii umane, asimilarea produselor culturale)

Personalitatea – modul in care este organizat eul, sinele unei persoane, modul in care cineva actioneaza in cadrul societatii.
Socializarea este un proces care este influentat de o serie de fecatori deoarece procesul in sine depinde de o serie de caracteristici.
Exista o conditionare biologica, genetica a procesului de socializare => procesul este influentat de caracteristicile biologicce ale individului. Caracterul biologic este important deoarece el ne da materia bruta care va fi prelucrata.
Mediul fizic ca atare este un alt factor care care influenteaza socializare, el are o sfera de influenta legata de conditiile de natura fiziologica care ne influenteaza anumiti parametri biologici si culturali.
Alt factor este cultura ca atare (fondul cultural) fiindca are anumite caracteristici care dau un anumit tip de personalitate (personalitate de baza si personalitate de status)
Experienta de viata este unul dintre cei mai importanti factori avand un rol important in socializare.
Din zona psihologiei au plecat mai multe teorii care au asumat rolul social in procesul de formare al personalitatii:
1. inceputul sec XIX, Teoria psihanalizei, Sigmund Freud. Psihanaliza propusa de Freud presupune un mod de analizare a mecanismului de formare si de performanta a individului care pleaca de la ideea ca individul este construit social si ca buna/proasta lui functionare depinde de formarea personalitatii sale.
Freud considera ca exista 3 componente ale personalitatii : ID (responsabile de instincte), superego (normativitatea sociala a unui individ), ego (produsul interactiunii id si superego) => personalitatea se dezvolta in etape strict legate de varsta individului si sexualitate (stadiul oral: 0-1 an cand actul suptului este un substitut al instinctului sexual; stadiul anal: 1-3 ani cand copilul invata sa-si controlezze functiile fiziologice iar instinctul sexual este localizat in regiunea anala; stadiul falic 3-5,6 ani cand copilul isi descopera organele genitale si incepe sa se joace cu ele; stadiu in care instinctul sexual nu se localizeaza nicaieri 6-12 ani; stadiul maturitatii sexuale 13-n ani).
2. Jean Piagait si Colbert vorbesc despre dezvoltarea duala a personalitatii; Exista 4 stadii al dezvoltarii personalitatii la nivel intelectuale:
• 0-2 ani, stadiul senzo-motor (stadiul adaptarii la mediu, copilul invata sa-si controleze miscarile)
• 2-6,7 ani, stadiu preoperational (in care copilul nu poate face operatii logice)
• 8-12 ani, stadiul operatiei concrete (copilul inca nu lucreaza cu abstractii)
• 12- n ani, stadiul operatilor abstracte (copilul ajunge la nivelul in care face cu adevarat distinctie intre continutul abstract si realitate)
Exista 3 stadii ale dezvoltarii morale:
• preconventional (individul respecta regulile de frica unei sanctiuni sau in vederea unei recompense)
• conventional (se respecta normele indiferent de perspectiva unei sanctiuni)
• postconventional (oamenii capata abilitatea de a discuta despre norme, de a le ierarhiza)

Teorii ale socializarii:
• Charles Cooley, sf sec XIX, inc. sec XX, “sinele se construieste in interactiunea a 2 feluri de procese: omul are propria imagine despre sine + in decursul timpului el interactioneaza cu alti oameni si primeste feedback-uri despre el insusi.
• George Holl, inc sex XX, exista 3 stadii in construirea personalitatii:
1. stadiul imitatiei
2.stadiul altuia semnificativ
3. stadiul altuia generalizat (ultimele 2 st stadii sociale)

Cadrul general al socializarii. Socializarea poate fi privita in mod general ca avand 3 etape mari:
1. Socializarea primara 0-7 ani (se pun bazele culturii esentiale pentru a trai intr-o societate)
2. Socializarea secundara –pana la 16-18 ani (integrarea individului in societate)
3. Socializarea continua (achizitia de noi roluri in societate)

Exista si socializare anticipativa, socializare negativa, resocializare
Agentii de socializare – diferite tipuri de institutii care au un rol masiv in socializare.
i. familie, grupurile de egali, scoala, media, retelele sociale etc.

Socializarea – proces continuu, proces prin care se formeaza modele comportamentale (se impun norme); proces care este influentat de conditii speciale in care oamenii se pot afla (socializare comuna, obisnuita si o socializare dinamica atipica- pt relatiile speciale).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu