I.E. Curs 1

Economia si stiinta economica

1. Nevoile umane
2. Resursele si factorii de productie
3. Raritatea si alegera. Curba (frontiera) posibilitatilor de productie
4. Costul de oportunitate
5. Principiile economiei
6. Obiectul si metoda stiintei economice

1. Nevoile – dinamice, nelimitate, concurente, sunt dublu-conditionate (subiectiv si obiectiv)
Nevoile depind de :
• Nivelul de dezvoltare al individului
• Nivelul de dezvoltare al societatii

2. Resurse si F.D.P.

Resursele = elemente naturale sau create de om care pot fi folosite pentru producerea bunurilor economice
Factorii de productie = partea din resursele economice care este atrasa in procesul de productie. Ex de resurse neatrase: somerii, terenuri necultivate
- Factori de productie. : L (munca), N (natura), K (capitalul), Abilitatea intreprinzatorului
- KT (capitalul tehnic) = bunuri produse de oameni care constituie intrari in noi procese de productie
- KT = K fix (capital fix) + K circulant (capital circulant)
- KF = masini, utilaje, cladiri, instalatii, software -> participa la mai multe procese de productie, se concuma treptat si se inlocuiesc dupa mai multe procese de productie.
- Investitie = cheltuiala efectuata in prezent pentru a produce castiguri in viitor.
- KC = materii prime, materiale, combustibili, energie -> participa la un singur proces de productie, se consuma integral si se inlocuiesc ulterior.
- Abilitatea intreprinzatorului = capacitatea intreprinzatorului de a combina eficient factorii de productie, de a inova si de a-si asuma reiscul.
- Resursele sunt rare si limitate (=insuficiente in raport cu nevoile) insa au utilizari alternative

3. Raritatea si alegerea.

Eficienta are 2 ecuatii: efort/efect (se doreste sa fie minima) si efect/efort (se doreste sa fie maxima)
!Scopul intreprinzatorului este cresterea eficientei.

Productivitatea muncii: WL = (unde Q = cantitatea de produse, L = nr muncitori sau nr. ore munca)
Costul total mediu CTM: CTM = (unde CT = costul total, Q = cantitatea de produse)
Atunci cand productivitatea muncii creste, costul total mediu (aka.costul unitar pe produs) scade.

Frontiera posibilitatilor de productie:

! Analizam problema raritatii cu ajutorul unui model simplu, numit “Frontiera posibilitatilor de productie”

Model = simplificare a realitatii bazandu-ne pe ipoteze.

IPOTEZE:
1. Cantitatea si calitatea resurselor este data si nu inregistreaza variatii.
2. Productivitatea factorilor de productie ramane constanta; nu exista progres tehnologic
3. O economie ipotetica ce produce numai 2 bunuri: hrana, articole vestimentare
4. Unele resurse sunt mai bine adaptate unei destinatii decat altele (Ex: un teren poate fi mai potrivit pentru agricultura decat pentru industrie)

GRAFIC:



CONSTATARI:
Resursele pot fi folosite:
• pentru productia unui singur bun (I, V)
• pentru productia mai multor bunuri (II, III, IV)
• orice crestere a cantitatii unui bun presupune reducere productiei celuilalt bun
• I, II, III, IV, V – niveluri eficiente de productie (obtinute in conditiile utilizarii integrale si eficiente a resurselor)
• O economie cu somaj etc. nu va fi pe Currba Posibilitatilor de Productie

A = nivel ineficient (obtinut in conditiile utilizarii partiale, ineficiente a resurselor)
X = combinatie imposibilia (toate punctele in exteriorul curbei reprezinta combinatii imposibile)

! Totul costa. Costul de oportunitate = cea mai buna alternativa la care se renunta.
Costul de oportunitate al:
- I unitati de imbracaminte = o,5 haine
- II unitati imbracaminte = 1 H
- III unitati imbracaminte = 1,5 H
Ipoteza 4 explica cresterea costului de oportunitate.