Comunitati = rupuri mari de oameni care impartasesc un interes comun, care au constiinta apartenentei la comunitate insa unde nu exista in mod necesar intercunoastere.
Comunitati pot fi cele care functioneaza intr-un teritoriu sau orice alt fel de comunitati precum cele profesionale.
In sociologie vorbim de comunitati teritoariale: traiesc intr-un teritoriu dat fata de care exista o relatie de interdependenta.
Procesele ecologice = prin care oamenii se adapteaza si adapteaza teritoriul caracteristicilor pe care le au ca indivizi.
Aceasta relatie caracterizeaza natura umana.
Structura societatii depiunde de teritoriul in care se afla aceasta.
Teritoriul inseamna : zona de locuire si o zona de munca. (putem distinge si o zona a traseului intre zona de locuire si cea de munca). Exista multe tipuri de clasificari ale comunitatilor fiindca exista multe tipuri de abordari.
Din modul in care sunt constituite, dpdv al caracteristicilor sociale, in Romania: sate adunate etc; dpdv functiilor acestora: industriale, turistice etc; dpdv administrativ: municipii, sate, comune, catune.
Cea mai folosita clasificare: comunitati rurale si comunitati urbane. Acestea reprezinta mediul fundamental de viata care a existat de-a lungul istoriei.
Tot ce s-a creat de-a lungul istoriei s-a creat in principal in comunitatile urbane (o forma bazala de viata a oamenilor).
Scoala de la Chicago – scoala de sociologie urbana.
Istoric, modul in care s-au constituit comunitatile urbane nu are leg cu constituirea celor rurale.
Comunitati rurale = ansamblu de gospodarii formate din 1 sau mai multe familii care au toate caracteristicile unei comunitati insa in plus formeaza un tot-uman (-> exista o unitate puternica bazata pe omogenitate a comunitatilor de tip rural, o unitate care exercita o presiune considerabila asupra gospodariei si asupra fiecarui membru in parte).
Exista o mare varitate de comunitati rurale.
Prima tipologie a comunitatilor rurale bazata pe urm criterii (Redfield):
-autonomie
-autosubzistenta
-relatia cu strainii,
-atribuirea rolurilor (modul in care se atribuie dif. roluri in comunitate)
-gradul de cunoastere.
Dpdv al acestor criterii:
• Comunitatie de tip salbatic : nivelul autonomiei este complet, nivelul autosubzistentei este complet, nivelul intercunoasterii este complet, atribuirea rolurilor se face prin aparteneta la anumite familii si exista intoleranta totala fata de straini.
• Comunitatea de tip taranesc: nivelul autonomiei este mare (insa nu complet), nivelul autosubzistentei este mare (nu neaparat total), gradul de intercunoastere este f mare, atribuirea rolurilor se face si pe criterii de familii dar si pe criterii de grupuri, exista o intoleranta mare fata de straini. – modelul Evului Mediu
• Cumunitatie de tip agricol – autonomia lipseste total, autosubzistenta este mica (uneori poate sa si lipseasca), acceptare totala a strainilor, rolurile sunt atribuite in principal de catre piata, gradul de intercunoastere este foarte miv, comunitatile sunt de tip modern (dependente de structurile statale)
Comunitatile urbane au de regula o densitate mai mare (marimea nu este un criteriu important), insa sunt extrem de eterogene fata de cele rurale care sunt omogene (activitati si moduri de viata similare).
Comunitatile urbane fata de cele rurale au o pondere mai mare a structurilor institutionale.
Organiz. formale lipsesc sau sunt f putin importante in comunitatile rurale.
Societatile rurale sunt societati bazate pe status. Societatile urbane sunt societati bazate pe contract.
Ferdinand Teonisch a folosit o dihotomie care face distinctie intre comunitate si societate: societatile bazate pe comunitate sau societatile bazate pe relatii interpersonale, nemijlocite, directe, bazate pe pozitiile pe care le au in baza familiei sau in societate. Relatiile asociative : relatiile depind de cadrele formale, relatiile interpersonale sunt in plan secundar.
Emile Durkhaim – relatii bazate pe solidaritate (de tip mecanic: care se bazeaza pe asemanare, pe omogenitate, oamenii actioneaza si interactoneaza fiindca sunt similari; de tip organic: oamenii inreactioneaza fiindca sunt diferiti, diviziunea sociala a muncii – oameni diferiti indeplinesc functii diferite asemenea unui organism, indivizii sunt mai importanti decat comunitatea, exista cadre formale)
Solidaritatea se bazeaza pe presiunea majoritatii.
Comunitatile rurale si cele urbane: dpdv istoric, orasele au aparuit mai tarziu; comunitatile rurale au aparut odata cu agricultura; primele comunitati urbane au aparut in Messsssopotamia intre Tibru si Eufrat. Dimensiunile comunitatilor urbane la inceoput au fost eminamente religioase => dimensiuni modeste, comunitati aparate, Comunitatile urbane sunt lacase sacre extinse mai apoi. Dif. town/city: city are catedrala, town nu.
Orasul a fost istoric destinat elitelor. Greci – oras : locul fizic; cetatea: asociatia religioasa.
Orasele vechi aveau dimensiuni prestabilite . Zidurile protejeaza membri si sunt demarcatie pentru iesirea si intrarea in comunitate => control total.
Schimbari importante :
1) disparitia zidurilor
2) noi tipuri de orase, fara functie sacra => orase industriale
Rev. industriala a facut sa apara mari fabrici => orase industriale fara caracteristici sacre, deic fara ziduri de aparare.
3 solutii istorice pentru cresterea urbana care devenise o problema permanenta:
- migratia (la greci, romani)
- social (homosexualitatea si prostitutia)
- reconstruirea zidurilor de aparare si marirea fizica a oraselor
Orasul creste fiindca nu mai exista o bariera fizica si se democratizeaza fiindca nu mai poate controla indivizii => urbanizare
Urbanizare – proces de crestere a populatiei ce traieste in mediul urban
Un proces legat de urbanizare este cel de industrializare. Revolutia moderna a adus cu sine si una industriala deoarece factorul declansator al urbanizarii si al dezvoltarii a fost industria.
Industrializarea a insemnat schimbare de la manofactura la industrie si de la agricultura la industrie.
A fost decimata populatia rurala, pentru a se ajunge la un nou stil de munca.
Stilul de munca este autonom in functie de individul care lucreaza, pentru ca nu exista norme care sa reglementeze proramul.
In regimul de munca industrial, exista un program impus de organizatie.
Stilul de viata nu se schimba brusc, tranzitia este dureroasa (ex: Stalin a decimat populatia rurala)
Analiza metodelor de urbanizare:
Scoala de la Chicago – modelul de analizare a lui Robert Park -> modul de analiza a orasului , al cercurilor concentrice . Un oras are un nucleu rezidential si administrativ in jurul caruia se formeaza un prim inel , al 2-lea inel -> zone muncitoresti, al 3-lea inel -> zona industriala , urmatorul inel -> zona rezzidentiala. Spatiul central este insuficient => se impune modelul transferului elitelor in afara inelului rezidential-central, astfel, in centru locuiesc cei saraci.
Exista 2 tipuri de modele derivate din cel al cercurilor concentrice:
• Modelul sectorial
• Modelul neleelor multiple (orase foarte mari care au crescut in dimensiune pe baza de inele, s-au intrepatruns si au devenit cartiere)
Procese de crestere urbana:
1) Exurbatia – proces de crestere urbana dincolo de limitele teritoriului sau (cercuri concentrice)
2) Inurbatie – in baza aceluiasi teritoriu (fatorita reliefului) => crestere pe verticala sau revalorificare a spatiului existent
3) Conurbatia – intre 2 comunitati urbane pana cand limitele dintre ele se ating
Megalopolisul -> reprezinta un complex urban de dimensiuni f mari, peste 100 mil loc, format pe baza conurbatiei dintre orase de dimensiuni f mari cat si din localitati mai mici din margine.
Pune probleme de control social al resurselor, al societatilor.
MODEL DE ANALIZA A RELATIILOR INTRE ORASE: Modelul gravitatilonal al orasului pleaca de la ideea ca intre 2 orase exista o interdependenta asemanatoare cu cea a gravitatiei; poate fi calculat
CONTROL SOCIAL SI DEVIANTA
Devianta se refera la incalcarea unor norme.
Controlul social = ansamblul institutiilor, mecanismelor, procedeelor prin care intr-o societate se mentine si se intareste ordinea normativa prin preintampinarea deviantei si prin sanctionarea ei.
Criminalitatea inseamna incalcarea normelor jur.
Crima = omor, viol, furt etc.
Criminalitate = delicventa (=incalcarea unor norme grave)
Delicventa juvenila = delicventa specifica tinerilor (predispusi la incalcarea normelor, nu neaparat grave)
Conceptul de delicventa juvenila este mai larg decat cel de criminalitate. Delicv. Juv include si consumul de alcool, etc.
Distingem intre norme formale (bazate pe o forma prestabilita, scrise, inflexibile) si informale (norme care tin de viata obisnuita, sunt flexibile).
Daca luam in cxalcul si pedeapsa, sanctiunile pot fi impartite in sanctiuni puternice (ex: incarcerarea, exilul, pedeapsa cu moartea) si slabe (oprobiu al comunitatii, reactie negativa atitudinala ai celorlalti membri ai societatii).
Tipuri de legi si de incalcare a legilor:
1. legi formale, sanctiuni puternice = legi penale (definesc criminalitatea din societate)
2. legi formale. Sanctiuni slabe = legi civile (incalcarea normelor care este sanctionata prin amenzi)
3. legile informale cu sanctiuni puternice = incalcarea codurilor morale
4. normele informale cu sanctiuni slabe = obiceiurile (sanctiuni mci sau chiar lipsesc)
Distinctia dintre criminalitate si devianta este data de diferite tipuri de criterii. Ex: reparabilitatea sau nereparabilitatea a actiunii deviante => ce nu se poate repara tine de criminalitate.
Comportamentele oamenilor nu sunt deviante in sine. Normele definesc devianta, nu calitatea in sine a unui act. Normele nu sunt universale.
Acelasi act in sine poate fi privit diferit in functie de context.
Devianta are mai multe paliere dpdv al magnitudinii fenomenului: exista un nivel individual al criminalitatii dar si un nivel grupal al criminalitatii (in interiorul grupului membri nu incalca norme) + un nivel institutional al criminalitatii.
Societatea tinde sa nu le recunoasca pe ulltimele 2.
Devianta pune in pericol ordinea normativa.
Normele ca si coduri au aparut in Mesopotamia. Cel mai celebru cod antic este Codul lui Hamurabi (valabile peste 1000 de ani) – aplicabil la mai multe popoare. Alti creatori importanti au fost romanii: Legea celor 12 table (care a precedat Dreptul Roman)
Distinctia intre dreptul natural (dreptul la viata, dreptul la exprimare, etc) si legalitate
Codurile normative au o mare stabilitate insa exista si o zona flexibila a lor, inclusiv in cazul aplicabilitatii lor.
Devianta si criminalitatea sunt universale, au existat in toate societatile si vor exista in continuare.
Teorii vizavi de criminalitate:
• Primele astfel de teorii au facut din zona practicii. Prima la inc, sec XX “Teoria criminalului innascut” – Cezare Lombrozo (psihiatru, criminalist) – in baza a mii de fotografi a diferitelor chipuri de criminali, au anumite trasaturi (funtea tesita, barbie proeminenta, nas mare, par roscat), caracteristici ca exista un anumit model, chiar fiziologic al criminalului + ca exista anumite caracteristici ale indivizilor in sine care ii fac devianti
• Teoria lui William Sheldon care a propus o clasificare al oamenilor in functie de constitutile morfologice si psihologie impartind oamenii in 3 categorii: endomorf: introvertit, slab, uscativ, instabil emotional, tacut, slab dpdv al energiei personalitatii; ectomorf: gras, scund, extrovertit; mezomorf: atletic, foarte activ, puternic emotional si ca personalitate.
• Teoria cromozonului Y suplimentar: dpdv genetic, genurile masculin si feminin difera prin existenta unor cromozoni diferiti. Exista cazuri genetice atipice in care apar barbati cu un cromozon Y suplimentar. Mai inlati, mai solizi, forta mai mare. In penitenciare exista mai multi cu un cromozon Y suplimentar. Un barbat din 10.000 are un cromozon Y suplimentar.
Indiferent de baza stiintifica sau intuitiva exista 2 limite majore a teoriilor:
1. in realitate, devianta nu se bazeaza exclusiv pe agresivitate sau pe constitutie fizica + exista si femei criminal.
2. in societate, chiar si predispozitia agresiva sau un anumit tip de constitutie, nu conduce la devianta sau crima
In general oamenii care controleaza devianta seamana extrem de mult cu cei devianti.
Teorii sociologice ale criminalitatii:
1. Robert Merton – anomie – situatie de dezrdine normativa; analizeaza modalitatea in care se produce devianta de orice tip. Orice actiune sociala presupune: scopuri si mijloace (obiective si instrumente) care pot fi considerate legitime sau nu. Conformistul foloseste mijloace si scopuri legitime. Scopurile legitime si mijloacele ilegitime sunt folosite de inovator/evazionistul. Ritualistul foloseste mijloace legitime pentru scopuri ilegitime. Mijloacele si scopurile ilegitime sunt folosite de anarhist. Ultimul tip este cel care nu foloseste scopuri acceptate si nici mijloace dar in baza unui posibiol curs al actiunilor sale, rezulta sa transforme scopul si mijloacele ilegitime in legitime = revolutionar.
Toate tipurile sunt deviante, exceptand conformistul.
2. Teoria etichetarii (1863) – Samuel Backer – pleaca de la teorena lui Thomas spunand ca oamenii reactioneaza fata de oameni pe baza etichetarii acestora. Etichetarea da tendinta oamenilor sa-si asume eticheta . Devianta tine de etichete. Ea nu depinde doar de norme ci de etichete in principal.
Criminalitatea este legata de teritorii.
Institutiile de control social este exercitat de istitutii (institutii care au functie prioritara de control social: politie, judecatorie etc si institutii care nu au ca functie principala controlul social: familie, scoala, batrani, firma angajatoare etc.)
Inst. de control social aplica sanctiuni. Este f. important caracterul public al exercitarii controlului social si al administrarii ....................
Orice sanctiune trb. sa aiba 3 functii: sa intampine aparitia unor noi incalcari, sa dea satisfactie victimei (se intareste normativitatea), sa dea satisfactie comunitatii ca atare.
Sanctiunea trebuie sa aiba caracter public.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu