Societatile sunt compuse din oameni care difera intre ei dpdv al pozitiei pe care o au, de aceea vorbim de stratificare. Diferentele tin de multe posibile variabile.
Diferentieri mari in societate:
-pe baza de rasa
-pe baza de etnie
Rasa si etnie
Conceptul de rasa este un concept modern care provine din bilogie; originea termenului vine din eng. Ras = apa care circula la moara printr-un jgheab => 2 sensuri pentru race = intrecere de viteza, rasa; it.
Clasificarea in specii si subspecii se face dupa 3 criterii:
- geografic (dupa locatia geografica a unei specii)
- morfologice (care tin de variatile morfologice din interiorul unei specii. Ex: vultur plesuv)
- de ecosistem (ex: potarniche de balta)
In cazul fiintei umane exista mai multe rase:
1. caucaziama (alba)
2. negroida
3. mongoloida
Alte 2 tipuri de rase gasite de cercetatori: oceaniana (din Oceania; aduc mongoloizi insa nu f. tare) si amer-indiana (indienii originari din America; Pieile Rosii; ponederea lor este f. mica la nivelul populatiei planetare)
Rasa este un concept social desi caracteristicile ei tin de biologie. Acest lucru este datorat faptului ca in realitate, elementele care sunt importante pentru noi in viata sociala sunt elemente exterioare care nu au relevanta biologica semnificativa. Noi cand ne raportam la rasa ne raportam la diferente care sunt nule dpdv biologic insa sunt valorificate social.
Etnia se refera la un grup de oameni care au caracteristici culturale comune (fond cultural, limba, constiinta apartenentei la grup). Intre rasa si etnie exista un raport general de incluziune in sensul in care in interiorul unei rase exista mai multe etnii. Rasa si etnia se intrepatrund deoarece o rasa poate avea mai multe etnii (americanii) dar si o etnie poate avea mai multe rase.
Rasa si etnia se intrepatrund fiindca nu exista o corespondenta unitara.
Raporturile din societate se bazeaza pe raporturile de putere-forma de dominatie in grupuri, clase, categorii. Este necesara o structura ierarhica pe categorii. In orice societate exista tendinta de a se forma grupuri majoritare si grupuri minoritare.
Wilth: - grup minoritar (dominat, obiect al dominatiei)
- grup majoritar (dominant, subiect al dominatiei)
Grupul minoritar este un grup care este obiect al dominatiei unei alte categorii, unui alt grup, care sufera tratamente discriminatorii colective si care au constiinta apartenentei acelui grup si a dominatiei. Grupurile minoritare pot avea o baza rasiala sau etnica. Un grup minoritar nu este minoritar obligatoriu dpdv geografic.Ex: coloniile India, Africa de Sud. Exista situatia in care un grup minoritar este ultramajoritar demografic.
Grupul minoritar este obiect al discriminarii, iar dominatia asupra sa consta in limitarea accesului la putere si la resursele de toate felurile, inclusiv la institutii.
Relatiile de dominatie dintre majoritari si minoritari au mai multe pattern-uri, pe care le putem organiza de la cele mai dure la cele mai tolerante.
- Cea mai dura: genocidul (presupune exterminarea unei populatii de catre o alta in baza unui program sistematic => genocidul este o actiune deliberata, se propune in mod clar, constient exterminarea unei populatii; genocidul nu se refera la numar ci intentia in sine este importanta, nu rezultatul; Cel mai mare genocid al lumii: statul american – indienii, urmati de europeni – popoarele africane. Genocidul se intalneste si astazi.)
- Dure: expulzarea (alungarea de pe un teritoriu a unei populatii. Ex: tot statul American – indieni, URSS. Expulzarile au si motive economice si/sau politice), sclavia (se bazeaza pe o relatie de dominatie toatala asupra unor indivizi; Sclavia exista si asta in multe tari africane, in Asia insa nu se mai intalneste la nivelul de politica de stat), segregarea (izolarea fizica si institutionala a unui grup etnic/rasial. Doctrina “separati dar egali”; segregarea poate fi voluntara sau involuntara. Segregarea poate fi de iuree – pe baza de legi si da fecto – asa actioneaza ea. Segregarea poate fi voluntara sau involuntara. Orasele sau cartierele chinezesti sunt forme de segregare voluntara preferate pentru mentinerea modelului civilizatiei si populatiei respective), asimilarea (integrarea unei comunitati, a unui grup, in cel majoritar)
- Cele mai tolerante: marcate de casatoriile interetnice sau interrasiale.
Stereotipul apare numai atunci cand nu exista suficienta informatie => tindem sa generalizam. Stereotipurile pot fi pozitive/negative. Exista in masura in care o categorie grupala este recunoscuta sau exista o reprezentare a lor.
Stereotip = caracteristica acordata unei persoane in absenta informatiilor despre aceasta, doar pe baza apartenentei persoanei la un grup rasial, etnic.
Regula este aceea ca o caracteristica tine de individ iar stereotipul nu are o baza reala la nivel de individ insa poate avea la nivel de grup. In baza stereotipurilor exista 2 feluri de raportari ale indivizilor : prejudicii (atitudine fata de un individ pe baza uni stereotip; atitudine pozitiva sau negativa bazata pe un stereotip), discriminare (tratamentul, comportamentul diferit fata de cineva pe baza unui stereotip).
Robert Merton imparte populatia in 4 dpdv al prejudiciilor si al discriminarii:
1) bigotul adevarat: prejudiciaza si discrimineaza
2) liberalul puternic: nu prejudiciaza, nu discrimineaza
3) bigotul precaut: prejudiciaza dar nu discrimineaza
4) liberalul slab: nu prejudiciaza insa discrimineaza
John Dollard – “Teoria tapului ispasitor”: Oamenii au nevoie de o explicatie pentru frustrarile pe care le ai - tensiunea + nevoia de a sanctiona in afara grupului
“Teoria personalitatii autoritariene” este lansata de Adorno (evreu): oamenii care au trait in familii reci, cu relatii puternice de autoritare a parintilor, la randul lor vor avea o personalitate autoritara, vor dori ordine si vor dori sa domine.
Exista si alte teorii. Ele tin de abordarea functionala => raporturile dintre rase si etnii sunt functionale intr-o societate la un moment dat Teoriile interactionaliste sugereaza ca modelele de raportare etnica si rasiala au o baza in etichetele pe care oamenii le pun -> sanse de cariera, venituri, intarirea spiritului national
Teoriile conflictualiste sugereaza ca raporturile etnice si rasiale se bazeaza pe conflictul dintre clase.
Rasism si nationalism – ideologii care pleaca de la conceptul de rasa, respectiv etnie.
Propun un mod de gandire alactiunii sociale pe baza superioritatii unei rase in raport cu altele.
Rasismul
Rasismul este o creatie stiintifica. Rasismul nu a existat decat in modernitate. Pana atunci, raporturile se stabileau pe baza religiei. Biologia si-a propus sa clsifice rasele animale si a inceput sa descopere niveluri de evolutii diferite. Iluminismul a adus “Teza iluminarii” => diferentele intre categorii. De aceea, cei inferiori trebuiau ilumiati. Fascismul si nazismul au fost programe ale marxismului. Politica de tip rasist a fost real propusa ca politica de stat odata cu nazismul. Politica imperisabila a lui Hitler are o baza filosofica reala – cea dintre neam si teriroiu. “Sufletul mare cere un teritoriu mare” -> spatiul vial. Marile puteri au o zona de influenta mare, idee ce persista si astazi. Politica antisemita a fost un model cultural european.
Nationalismul
Nationalismul are 2 dimensiuni. Cea pozitiva este legata de aparitia statelor nationale. Conceptul actual de stat este cel de stat-natiune.
Natiunea este mai presus de orice. Interesul national este mai sus decat orice interes public sau privat.
Nationalismul a capatat si o dimensiune negativa in sensul unei ideologii care urmareste actiunea impotriva altor grupuri nationale sau etnice. Nationalism – sens de baza: constructia identitatii de tip national
Pt ca o societate sa poata exista trebuie sa produca bunuri pt. a supravietui. Marx crede ca elementul definitoriu este modul in care oamenii produc. Marx nu foloseste termenul de societate ci conceptul de “formatiune sociala economica” pentru ca ele sunt caracterizate de un mod de productie particular (Modul de productie are 2 elemente: fortele de productie – componenta economica; relatiile de productie – componenta sociala). Formatiunile evolueaza, se schimba la perioade mari de timp. Fortele de producte cresc constant, se diversifica, munca devine mai calificata. In orice mod de productie apare un decalaj. Revolutiile apar datorita decalajului intre relatii si forte.
Formatiunea social-economica a comunei primitive:
• relatii de proprietate comuna -> nu are clase sociale
• forte de productie rudimentare ce nu permit acumularea
• raporturile nu pot fi de dominatie
Formatiunea social-economica de tip sclavagistt:
• stapanii de sclavi ce se diferentiaza pe baza faptului ca pot domina pentru ca sunt proprietarii mijloacelor de productie
• orice proprietate privata la origine este un furt
• proprietatea privata este considerata cheia exploatarii umanitatii
Formatiunea social-economica de tip feudal:
• cei legati de glie
• nu mai exista proprietate privata ca atare – liberalism
Formatiunea social-economica de tip capitalist:
• capitalistii – proprietarii mijloacelor de productie
• proletarii – pentru a obtine veniturile necesare trebuie sa-si vanda forta de munca (salariu)
• instrainarea muncii este exploatare deoarece plusvaloarea este facuta de forta de munca si insusita de capitalisti
In perspectiva lui Marx: C+V = C+V+P
Unde: C – capital constant => se pastreaza in timpul unui proces de productie
V – capital variabil => dat de pretul fortei de munca
P – plusvaloarea (creata de proletari)
Rezulta cresterea polaritatii societatii si a decalajului intre nivelul de forte si relatii de productie.
Revolutia de tip comunist redefineste proprietatea -> comunismul este umanist. Socialismul este etapa de tranzitie. Ideea unei societati egalitare a bunastarii este foarte veche – societate egalitara, fara proprietate privata si castig.
Capitalismul a evoluat si pe o alta forma de capital – actiuni in locul capitalului. Revolutiile secolului XX au facut ca societatea sa fie structurata diferit. Intre democratie si capitalism exista chiar relatii antagonice.
Critica lui Paretto (care zice al un moment dat ca fascismul este mai bun decat comunismul) :
1) nu poate exista o societate fara structurare
2) o clasa nu poate sa conduca pentru ca elitele conduc. Societatile comuniste vor fi conduse de elite care vor lupta in numele unei clase, a proletarilor.
Capitalismul nu va aparea in toate tarile simultan asa cum a prognozat Marx. (a aparut prima data in URSS)
Cei mai importanti ganditori marxisti s-a dezvoltat in tarile ex-comuniste pentru ca nu s-au raportat la concepte predefinite ci la textele propriu-zise.
Critica lui Max Webber:
- Societatea se clasifica in baza statusului (pozitie pe care o pot ocupa indiferent de venituri si de prestigiu) si a partidului.
- Indicator de prestigiu:
• primarul, medicii, avocatii, profesorii
• artistul, entertainerul
• spalatori de geamuri, gunoieri
Istoria nu urmareste intotdeauna lupta de clasa.
Contemporanitatea nu accentueaza societatea formata din proprietari.
Dpdv economic exi sta o diferenta intre avere si venit. Averea este un criteriu de valorificare in societatea premoderna. Venitul este un concept introdus de modernitate, tine strict de cat castigi. Dpdv al veniturilor oamenii se impart in 3 categorii:
• bogati
• clasa de mijloc: gulere albe, gulere albastre
• saraci
Saracia este o provocare importanta in secolul XX. S-au luat politici sociale antisaracie pentru a diminua conflictul social. Saracia absoluta se refera la suma de bani minima pentru a consuma resursele necesare supravietuirii. Saracia relativa depinde de veniturile minime ale societatii. Saracia tine de perceptia asupra sinelui si a situatiei, ce nu este identica.
Saracii sunt utili din mai multe pucte de vedere in societate:
- ajuta piata muncii asupra careia exercita o presiune pentru ca acceota orice venit si orice mod de lucru
- nivelul prestigiului slujbelor este mult mai scazut
- sunt o masa electorala perfecta -> au o importanta electorala foarte mare
- ofera de lucru asistentilor sociali si celor care studiaza dpdv social saracia
- au o functie sociala proprie
Etichetele produc diferente care intaresc statutul defavorizant. Ajutorul trebuie sa vina din partea statului pentru cineva care nu se poate ajuta singur dar sa nu se creeze dependenta si invatare sociala pentru asistare (blocheaza dorinta individului de a cauta solutii reale).
Mobilitatea sociala se refera la deplasarea grupurilor sau indivizilor intre straturi, Sugereaza capacitatea de a se schimba:
- pe verticala (ascendent, descendent)
- pe orizontala
- intragenerationala (un individ reuseste sa aiba o evolutie constanta in generatia sa)
- intergenerationale (intre generatii. Generation gap)
Permisivitatea de a trece intre straturi tine de normele de deplasare sociala (juridice si reale – de iure si de facto)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu